În 2003, Thomas Römer, un profesor de teologie de la Universitatea din Lausanne, Elveția, a primit un telefon de la Palatul Elysée, reședința președintelui Franței, în Paris. Consilierii lui Jacques Chirac au dorit să afle mai multe informații despre Gog și Magog, două nume misterioase care au fost rostite de George W. Bush în timp ce încerca să convingă Franța să intre în războiul din Irak de partea lui. În ediția din septembrie 2007, revista Universității din Lausanne (UNIL), Allez savoir (Să cunoaştem) dezvăluie o poveste care ar putea părea incredibilă, dacă, așa cum a subliniat redactorul șef al revistei, Jocelyn Rochat, nu ar evidenția fundamentele religioase ale politicii lui Bush.
Profeția Apocaliptică: Bush i-ar fi declarat lui Chirac că Gog și Magog au fost la muncă în Orientul Mijlociu, și profețiile biblice au fost îndeplinite. Aceasta s-a petrecut cu câteva săptămâni înainte de intervenția din Irak. Președintele francez, căruia numele de Gog și Magog nu însemnau nimic, a fost stupefiat.
În Allez savoir, Thomas Römer explică faptul că Gog și Magog sunt două creaturi care apar în Geneză, și în special în cele mai obscure două capitole din Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament: o profeție apocaliptică a unei armate de nivel mondial care duce o bătălie finală în Israel.
„Această confruntare este voia lui Dumnezeu, care vrea să profite de acest conflict pentru a-i distruge pe dușmanii poporului Său înainte de începutul unei noi ere”, continuă Thomas Römer.
Potrivit acestuia, George W. Bush nu este primul care a cercetat încarnările lui Gog și Magog pe pământ. Ronald Reagan a considerat că Războiul Rece și existența bombei atomice au făcut posibilă profeția lui Ezechiel.
Motivul pentru care Universitatea din Lausanne dezvăluie explicațiile oferite de Thomas Römer lui Jacques Chirac este că acesta nu mai este președinte. Pentru Jocelyn Rochat, acest mic secret privat al politicii internaționale ridică o mare problemă: lipsa noastră de cultură religioasă și necunoașterea Scripturii, într-un moment în care fundamentele religioase determină luarea de decizii politice și militare mai des decât s-ar creade. Religia nu se limitează la o sferă privată, concluzionează Rochat. Este un parametru de luat în considerare, „ori altfel cu greu veți mai înțelege ceva despre direcția actuală a lumii”.
Notă de la Sedulia: „Mi se pare greu de crezut că un om educat n-a auzit niciodată de Gog și Magog. Franța de astăzi este uimitor de putin religioasă pentru o țară care a fost cândva denumită „fiica cea mare a Bisericii.”
Sursa: sedulia.blogs.com
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
