Bunul simț și decența – valori pierdute?

0
123
Translate in

valoriÎntr-o lume cu valori tot mai puține și calitate umană fără consistență, să găsim repere e tot mai greu – Învață regulile decenței de la părintele Justin Pârvu – Părerea despre învățământ și educație a cunoscutului duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă, Neamț

Opinia Părintelui Iustin Pârvu despre educație

„Î: Învățământul este într-o criză de mari proporții, ca și restul componentelor societății noastre. Se vorbește tot mai mult despre drepturile copilului, dar educația suferă tot mai mult. În școală se pare că nu mai sunt niciun fel de reguli și, chiar dacă or fi – pe hârtie-, nu le mai respectă nimeni…

R: Acum se tot pune problema salariului învățătorului. Are copii la școală – are salariu. N-are copii – n-are salariu, depinde doar de copil să învețe, pentru formarea sau neformarea lui. Unde s-a mai pomenit în istoria lumii ca în școală profesorul să nu fie primit la începutul orei? Să spună elevul: <Domnule profesor, la ora aceasta nu suntem dispuși pentru religie sau istorie – pentru că nu suntem dispuși!> Atunci, profesorul ce mai spune? Dacă elevii nu sunt dispuși, n-are decât să-și ia catalogul și să meargă la cancelarie! Și când o suna elevul, atunci să vină profesorul la catedră!

Cât de pregătiți sunt copiii noștri pentru viață sau muncă?

Cu ce responsabilitate se discută despre drepturile elevului? Cum formăm noi un medic să vindece un bolnav, cum formăm un avocat, un judecător, orice alt profesionist de nădejde să-l pui într-un minister, dacă el nu este pregătit pe băncile școlii, nu are habar de nimic!?
Îmi spunea un profesor de matematică, profesor universitar de cincisprezece ani, că astăzi are în anul patru, patru studenți. Dacă-l întrebi pe vreunul dintre ei ce gânduri are, îți spune că vrea să termine cât mai repede școala și să plece afară, în străinătate…
Iată rezultatele: haosul deliberat indus de forțele oculte, distrugerea neamului și a familiei. Acestea sunt drepturile mamei la avort și drepturile copilului la libertinaj, haosul la care am ajuns. E ceva nemaipomenit!

Unde e cumințenia poporului român de pe vremea lui Ștefan cel Mare? S-au distrus valorile esențiale ale nației. Ascultarea și porunca au lăsat loc lipsei de morală nu numai la vârstnici, dar și la cei tineri, care sunt educați în disprețul respectului pentru muncă, pentru cei mai bătrâni, pentru patrie și familie. (…) Cum spune Scriptura, să vă îngrijiți de cele ale sufletului cât mai e timp!”
„Cuvintele înțeleptului”, Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, Editura Babel Bacău

Bunul simț și decența – valori pierdute?

Nu de puține ori am asistat și eu la scene cu adolescenți insolenți, care mi-au displăcut total. De la cuvinte care zgârie urechea, până la comportamente total deplasate, ba chiar violente, am văzut de toate. De multe ori, am urmărit la știri cum elevii brutalizau profesorii, cum îi provocau, ca mai apoi să le înregistreze limbajul agresiv. Sau invers, cadre didactice care se manifestau necorespunzător. Am pierdut reperele, valorile, avem tot mai puțină calitate umană.

Violența și agresivitatea nu sunt de dorit oricare ar fi circumstanțele. Nici din partea copiilor, nici de la adulți.
Citeam într-un roman al cărei autoare a câștigat premiul Nobel povestea unei fete căreia nu i s-au oferit opțiuni. Mama ei nu era o persoană religioasă și, ca atare, nu a încurajat-o în niciun fel pe fiica sa să cunoască această latură a lumii, nu i-a prezentat viața din perspectiva credinței, nu i-a vorbit despre aceste valori. Pentru ea nici nu erau valori, erau chestiuni fără importanță.

Rezultatul: când a devenit adolescentă a plecat de acasă la o mănăstire, iar, mai târziu a plecat și de acolo. N-a dorit să-și revadă mama, din an în an îi trimitea o felicitare, care o liniștea pe aceasta. Așa se termină povestea, ele știu una de cealaltă, află că și una și alta sunt bine, dar nu comunică, n-au legătură, n-au găsit un limbaj comun.

Nu încerca să fii un om de succes, ci un om de valoare (Albert Einstein)

Nu știi ce dorește sau ce va voi un copil la un moment dat. Poate va crede, poate nu. Poate va fi interesat de ceva, poate nu. Nici el nu știe, la vârsta copilăriei, însă tu ai obligația să-i pui paleta de culori în față. El va alege, în timp, culoarea cu care-și va picta viitorul. Se va integra într-un sistem de valori complex și va selecta ce e potrivit pentru el. Se va creiona după propria dorință, important este, însă, să i se ofere opțiuni. „Omul se descoperă pe el însuși când se măsoară cu obstacolul.” (Antoine de Saint- Exupery) Omul învață pe măsură ce încearcă. Devine altul și evoluează pe măsură ce află. Și își modelează sufletul pe măsură ce simte.
Gândește-te la asta!

Te invit să citești și Nimeni nu îți poate lua ce e al tău.

Mihaela Mușetescu