„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea!”

0
790

bunBunătatea – Un ideal sau ceva natural? Cum ar trebui să fim și cum suntem, de fapt?

Noțiunea de bunătate, ca și binele sau fericirea, este un ideal. Lumea încearcă întotdeauna să se apropie de acest ideal. Pornind de la această teză putem afirma că toți oamenii o doresc. Doar că, de cele mai multe ori, nu cunosc semnificația acestui termen.

Crima cauzată de invidie – primul rău al omenirii

Prima acțiune ce ține ne natura răului atestată în istoria omenirii  a fost  crima, prin fratricidul comis de Cain împotriva fratelui său Abel.

La baza primei crime a stat invidia, determinată de faptul că Dumnezeu a preferat jerfa adusă Lui de Abel, în detrimentul celei aduse de fratele său. Iar Cain a interpretat în sinea lui că respingerea s-a datorat calității jertfei. În realitate, caracterul rău al lui Cain l-a determinat pe Dumnezeu să-i refuze ofranda.

A fi bun, a depune efort și înțelegere în toate actele cotidiene și în principal a nu face rău semenilor tăi este un ideal în societatea actuală. Trebuie să avem nădejde că binele va birui mereu în fața răului. Aceasta este o atitudine instinctuală răspândită în lumea basmului. Ar trebui să existe și în viața reală.

După cum ne spune Mark Twain:

„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea!”

A se pronunța asupra ceea ce este bine înseamnă a stabili un principiu de existență și de sens, care ține adesea de respectarea normelor și dogmelor etice.

Solidaritatea, prietenia, altruismul și bunătatea sunt doar câteva dintre virtuțile ce definesc natura ființei umane. În Antichitate, Confucius spunea: „Când vezi un om bun, gândește-te să-l întreci; când vezi un om rău, cercetează-ți inima”.

Prozatorul Vasile Voiculescu afirmă: „A vorbi de bunătate în vremurile acestea când principiul luptei pentru existență umple, ca un Dumnezeu neînduplecat, tot cerul creațiunii pare o naivitate sau o ironie”.

Atunci când vine vorba despre bunătate sau valorile promovate de aceasta aflăm că, din păcate, în societatea de azi mulți oameni tind să încurajeze egoismul, nepăsarea. Ca și cum acesta ar fi un deziderat, toți cei ce ne înconjoară luptă din răsputeri pentru a-și asigura existența.

În acest sens, ne este greu sau aproape imposibil să ne închipuim cum cineva din realitatea cotidiană a putea săvârși o faptă bună, din propria inițiativă și motivat de propriile credințe.

Să avem o viață mai bună fiind buni la rândul nostru!

Așadar, numeroși oameni au devenit foarte preocupați de dorința de a avea o viață mai bună, încât a devenit un lucru la îndemâna simțului comun să credem că acea persoană care mai speră la existența bunătății, a ajutorului dezinteresat, este un naiv incurabil, desconsiderat de ceilalți.

Citiți și Nicolae Steinhardt – Despre fericire.

Iată că, afirmația poetului Vasile Voiculescu reliefează un adevăr profund, dar trist al zilelor noastre. Omenirea este în pericol de a pierde una din valorile ei esențiale: acel sentiment nobil, bunătatea.

Alexandra Gîrbea

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here