Curăţirea de rea-voire

0
215

buna-voireCaută mai presus de toate să te cureţi pe sine de rea-voirea faţă de oameni. Pentru că, adunând rea-voire faţă de oameni, aduni otravă – care, mai devreme sau mai târziu, te va nimici ca om.

Caută mai presus de toate să aduni buna-voire faţă de oameni. Strânge lemnul uscat de corn al sufletului tău; astfel întotdeauna vei putea stoarce o pricină bună pentru a ierta vrăjmaşilor tăi, pentru a-i îmbrăţişa şi pe ei; aceasta înseamnă, la urma urmelor, să-i biruieşti cu buna-voirea ta.

Nu îngădui Soarelui să fie mai nobil decât tine, luminând şi peste cei buni şi peste cei răi, iar tu să nu străluceşti cu buna-voire şi către prieteni şi către neprieteni. Nu îngădui apei să fie mai folositoare decât tine, şi celor buni şi celor răi; ci bucură-te când oamenii au nevoie de tine, ca să le fii de folos.

La apa tulbure nu vine nici boul, nici spălătoreasa. Oare îi spune apa boului: „Ţie îţi îngădui să mă bei,” iar măgarului: „Ţie nu-ţi îngădui?”

Oare nu se dă la fel şi unuia şi altuia, oare nu la fel străluceşte şi oglindeşte înaintea botului şi-a unuia şi-a altuia? Nu îngădui pământului să fie mai răbdător decât tine, şi când este arat pentru grâu şi când este bătătorit pentru drum.

Fii răbdător ca pământul, deoarece eşti hărăzit unei cinste mai înalte decât tot pământul.

Nu îngădui cerului înstelat să lumineze cu o strălucire mai puternică decât strălucirea sufletului tău – deoarece în tine este Cel ce a făurit cerul înstelat şi Cel ce îl poate preschimba în nimic. Ah, fratele meu, tu eşti fiu, iar cerul înstelat este lucru!

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, „Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009