Bucuroși de oaspeți?

0
77

oaspeteleÎn lumea antică un oaspete era sacru. Acest concept este valabil și în prezent; a trecut însă din sfera îndatoririlor în cea a sentimentelor. Pentru multe persoane, a deschide casa prietenilor și tuturor oaspeților reprezintă o bucurie, fie pentru că simt nevoia să discute cu cineva, fie că doresc să ofere ospitalitate celor care le bat la ușă.

Dar dacă oaspetele rămâne în casă mai mult timp?

Gazdele care își fac din ospitalitate o datorie de onoare nu se pierd cu firea în asemenea situații; asta chiar dacă apartamentul lor nu oferă mari comodități.

Cred că, în orice casă există posibilitatea de a pregăti măcar un pat pliant și de a asigura oaspetelui puțină intimitate, în cazul în care nu poți să-i pui la dispoziție o cameră separată.

Într-o asemenea situație, consider că este inutilă recomandarea de a nu-i da noului venit, senzația că “ți-a căzut pe cap”.

Dimpotrivă, vom proceda în așa fel încât oaspetele să se simtă în largul său, în ciuda condițiilor modeste de cazare.

Vă mulțumesc de bucuria cu care, atunci când așteptam oaspeți în casa de la mare în timpul vacanțelor de vară sau în oraș în perioada Crăciunului sau a Paștelui, părinții noștri începeau “reperarea locurilor de dormit”, care sfârșea prin a deveni o acțiune foarte distractivă și, în același timp, educativă pentru copii, întrucât învățau cu această cu această ocazie, într-un mod simplu, virtutea ospitalității și datoria de a o practica constant și concret atât în viața particulară, cât și în cea publică.

Pe lângă divane, bunicii noștri, în calitate de șef al operației de pregătire a unor locații, adunau sacii de dormit folosiți în vacanțe, pernele divanelor, saltelele pneumatice; în plus dacă toate acele obiecte se dovedeau insuficiente, mai achiziționa câteva bucăți de burete. Aceste culcușuri improvizate, acoperite cu cearceafuri, se aranjau pe jos, pe covoare.

Prichindeilor li se rezervau coșurile mari în care odinioară se păstrau rufele uscate la soare, cearceafuri și prosoape, care urmau să fie călcate. Coșurile se căptușeau cu bucăți mari de pânză, cu prosoape și pături.

Ei bine, oricât de precare erau aceste culcușuri, nici unul dintre oaspeți nu s-a plâns vreodată; dimpotrivă. Mai trebuie spus că atât bunicul, cât și bunica cedau aproape întotdeauna persoanelor mai în vârstă sau suferinde și se duceau să doarmă pe saltelele pneumatice.

Bunele maniere în Europa – ghid al comportamentului civilizat, Grazia Valci

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here