Despre ce se opune bucuriei – întristare şi bucurie – partea a III-a

0
147
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
bucuria aproapeluiUndeva în Pateric se spune că cel care a văzut pe fratele său, a văzut pe Domnul Dumnezeul său. Nu în înţelesul că acesta este mai presus de tine şi îţi este Dumnezeu, ci în înţelesul că poartă chipul lui Dumnezeu în el. El este o icoană a lui Dumnezeu în faţa noastră. Şi atunci, am putea zice că fiecare om este pentru mine, pentru fiecare dintre noi, „bucuria mea”; este un om care îmi aduce bucurie.

Şi dacă se întâmplă să nu ne aducă bucurie, atunci înseamnă că nu suntem noi pe calea cea bună. Nu suntem pe calea cea bună a mântuirii; nu suntem pe calea cea bună a cugetării cu gândurile lui Dumnezeu; nu suntem pe calea cea bună a conştiinţei că omul acesta ar putea să fie bucuria mea.

Ştiţi că Domnul Hristos, după ce a spus: „Nu faceţi supărare femeii”, a adăugat: „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei” – se înţelege, spre pomenirea ei şi a faptei ei. Domnul Hristos Şi-a arătat recunoştinţa faţă de femeia care a fost cinstitoare faţă de Domnul Hristos. El a rânduit ca oriunde se va propovădui Evanghelia să se spună şi despre femeia care I-a adus cinstire turnând mir de mult preţ peste Domnul Hristos.

Mirul cinstirii noastre, mirul consideraţiei noastre faţă de omul de lângă noi să fie ca un prilej de a înmulţi bucuria.

Prilejul de a înmulţi binele să ne asemene cu femeia cinstitoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vedeţi că în viata noastră, de cele mai multe ori Dumnezeu este absent. Nu ne gândim întâi la Dumnezeu şi apoi la om; ne gândim întâi la om şi dacă ne mai gândim cumva şi la Dumnezeu, bine, dacă nu, bine şi aşa. Noi trebuie să avem în vedere toate lucrurile acestea în faţa Domnului Hristos.

Femeile mironosiţe care au vrut să-şi arate cinstirea faţă de Domnul nostru Iisus Hristos au pregătit miresme. Cu ceea ce au cumpărat şi cu ceea ce aveau, s-au dus la mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ele au mers sa toarne peste Domnul Hristos miresmele pregătite de ele. Ele cred că ştiau totuşi că Domnul Hristos a fost înmormântat cu cinste de Iosif şi cu Nicodim. Este scris în Sfânta Evanghelie că femeile erau departe şi au văzut cum Iosif şi Nicodim L-au înmormântat cu cinste pe Domnul Hristos. Despre aceasta citim în Sfintele Evanghelii, despre Iosif în general, iar despre Iosif şi Nicodim citim doar în Sfânta Evanghelie de la Ioan.

Miresmele mirului reprezentau mai mult decat costul lor.

Adevărul este că femeile, ştiind lucrul acesta, s-au gândit totuşi să facă şi ele ceva, ceva din partea lor, şi au pregătit miresmele şi s-au dus la mormânt. Când s-au dus la mormânt, n-au mai putut întrebuinţa miresmele, pentru că Domnul Hristos înviase din morţi. Aceasta nu înseamnă că Domnul Hristos nu a primit totuşi cinstirea pe care o aveau femeile mironosiţe. In Sfânta Evanghelie de la Marcu – şi de altfel numai în această Evanghelie – se spune că mirul pe care l-a folosit femeia cinstitoare a Domnului nostru Iisus Hristos a costat trei sute de dinari; în ceea ce priveşte miresmele pe care le-au pregătit femeile mironosiţe, nu se spune cât au costat. Ne-am putea întreba de ce nu se spune şi am putea avea şi o explicaţie.

De ce, oare, nu se spune? Pentru că, oricâţi bani ar fi dat femeile mironosiţe pe mirurile lor, miresmele lor reprezentau mult mai mult decât banii pe care i-ar fi dat ca să cumpere şi să pregătească miresmele; pentru că cinstirea vine din inimă, deci femeile mironosiţe au prezentat în miresmele lor chiar inima lor.

Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here