Legenda originii bradului de Crăciun şi povestea lui Moş Crăciun

0
3070
Legenda originii bradul de CrăciunA fost odată ca niciodată un băieţel tare năzdrăvan, pe nume Ionuţ, care locuia împreună cu  bătrânii, blânzii şi înţelepţii săi bunici, într-o frumoasă căsuţă la marginea satului.

Părinţii lui erau plecaţi la muncă în străinătate şi bunicii îndeplineau şi rolul de părinţi nu numai de bunici. Ionuţ era lumina ochilor lor şi-l iubeau nespus de mult. Îi îndeplineau toate dorinţele şi cel mai mult le plăceau să-l adoarmă purtându-l pe tărâmuri de poveste. În fiecare seară îi spuneau câte o poveste cu zâne, cu feţi frumoşi, cu împăraţi şi crăiese, cu copii şi animale, ş.a. I-au spus toate poveştile pe care le ştiau, au cumpărat şi nenumărate cărţi cu basme pentru copii, uneori chiar inventau ei poveşti noi, poveşti  prin intermediul cărora încercau să-l înveţe lucruri noi, să-l educe să devină un om bun, cinstit, harnic, cu valori morale şi spirituale.

Odată în Ajunul Crăciunului, când de pe uliţele satului, împodobite de covoare albe de zăpadă  răzbăteau până la căsuţa lor frumoasele colinde de Crăciun, Ionuţ i-a rugat pe bunicii săi, să-i spună un basm despre bradul de Crăciun şi despre moşul cu pletele dalbe, care în fiecare an sub bradul împodobit cu beteală, globuri şi luminiţe colorate, aduce câte un dar la toţi copiii cuminţi.

Bunicul s-a gândit niţel şi apoi i-a spus nepoţelului lui drag:

–      Dragul bunicului, eu ştiu multe poveşti şi legende despre  bradul de Crăciun, dar cea mai frumoasă e o legendă populară românească care povesteşte, că odată Domnul Iisus Hristos călătorea pe pământ, printr-o pădure, împreună cu Sfântul Petru, când s-a iscat o ploaie mare, mare.

–      O furtună bunicule?

–      Da, o furtună puternică şi ploua cu grindină mare, cât oul de porumbel. Vântul sufla cu putere mare, de te lua pe sus, iar cerul era întunecat de ziceai că era noapte.

–      Şi ce au făcut Domnul Iisus Hristos şi Sfântul Petru? Unde s-au adăpostit de ploaia aceea puternică?

–      Au cerut adăpost copacilor pădurii, dar aceştia zgribuliţi şi înfricoşaţi de furtuna  care s-a abătut asupra lor nu au fost de acord să le dea adăpost.  Nici falnicii stejari şi fagi, care abia îşi puteau păzi frunzisul bogat de potopul naturii, nici merii şi perii, care nu ştiau cum să-şi protejeze rodul de vântul năpraznic, nici sălciile pletoase, nu s-au îndurat să-i adăpostească  sub frunzişul lor. Întrebând toţi copacii dacă îi lasă să stea la poalele lor, au ajuns şi la bradul.

–      Ce le-a spus bradul?

–      A spus că: el nu are fructe mândre pe care să le protejeze de urgia furtunii, frunzişul lui din ace ascuţite nu are frică de furtună, oamenii îl ocolesc fiindcă consideră că e un copac nefolositor şi el îi primeşte cu mare cinste sub acoperământul său şi le va înveli trupurile ude de ploaie cu ramurile lui dese.

–      Ce bine, bradul e milostiv, aşa ca tine bunicule!

–      Vrednicul brad i-a acoperit cum a putut el mai bine de ploaia rece, până soarele

s-a ivit din nou pe cer, împrăştiind nourii negri. După ce furtuna s-a liniştit, Domnul Iisus Hristos a zis bradului, că prin voia Tatălui Său îl va răsplăti şi l-a binecuvântat, ca dintre toţi copacii să fie singurul care nu va rămâne niciodată fără frunzişul său, iar frunzele ca acele înţepătoare să răspândească o mireasmă care să încânte şi să bucure oameni şi să vindece multe boli, ca să capete preţuirea acestora. În ceea ce priveşte lipsa de rod l-a binecuvântat ca în mijloc de iarnă, când ceilalţi copaci nu vor mai avea rod bogat, oamenii să-i împodobească ramurile cu toate bunătăţile şi când se vor strange în jurul lui să se gândeacă la El, la Domnul Iisus Hristos şi să ştie, că el e copacul cel mai îndragit de Dumnezeu.

      –    Ce poveste frumoasă mi-ai spus bunicuţule, abia aştept să o spun la şcoală colegilor mei! Acum e rândul bunicii să-mi spună povestea lui Moş Crăciun.

      –    Povestea cu Moş Crăciun a început înaintea erei noastre, pe vremea când împăraţii romani stăpâneau peste multe regate ale lumii, unul dintre aceştia fiind şi împăratul Augustus care stăpânea regatul Galileei.

Acesta a dat poruncă ca toţi supuşii regatului să se întoarcă la locurile natale, pentru a se face un recesământ al populaţiei. Auzind de această poruncă, Fecioara Maria  împreună cu soţul său Iosif, care locuiau într-un mic sat ce se numea Nazaret au pornit în călătorie spre oraşul Betleem, oraşul natal al lui Iosif. Au pornit în călătorie, deşi Fecioara Maria era însărcinată şi mai avea doar câteva zile până la naşterea pruncului Iisus. Ajungând în Betleem nu au reuşit să găsească un loc în nici o casă de oaspeţi, acestea fiind pline de oameni care veniseră acolo pentru a îndeplini porunca împăratului.

      –    Şi ce au făcut atunci Fecioara Maria şi Sfântul Iosif? Unde au găsit găzduire?

     –    Se spune că au ajuns la casa lui Moş Ajun, dar acesta fiind foarte sărac nu a putut să-i găzduiască şi atunci i-a îndrumat spre casa fratelui lui – Moş Crăciun. Acesta a refuzat să-i găzduiască, dar soţia lui, Crăciuneasa care era mai milostivă şi care ştia ce înseamnă durerile naşterii, a ascuns-o pe Fecioara Maria în grajdul animalelor şi în acest loc, înconjurată de oi şi alte animale Maica Sfântă l-a născut pe pruncul Iisus. Atunci s-au bucurat toţi îngerii din cer şi se spune că s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a luminat grajdul, când s-a coborât asupra pruncului  Iisus.

    –    De aceea se obişnuieşte ca în ziua Sfântă de Crăciun, numită şi Naşterea Domnului să se ureze să fie lumină în casele şi sufletele tuturor creştinilor?

    –   Da, puiul meu drag, să ştii că această zi, e o mare şi Sfântă sărbătoare şi tu să cinsteşti mereu această zi!

      – Da, bunico! Ştii că e sărbătoarea mea preferată, îmi place să împodobesc bradul cu steluţe ca nişte nestemate, cu globuri colorate şi lucioase, îmi place să colind despre naşterea pruncului Iisus, îmi place să primesc şi să ofer cadouri!

      –  Mă bucur că îndrăgeşti această sărbătoare! Acum să depăn povestea mai departe. Când văzu Moşul Crăciun grajdul luminat deşi era noapte a plecat spre acesta şi astfel a descoperit ce a făcut soţia sa şi ca să o pedepseasca fiindcă nu l-a ascultat, i-a tăiat mâinile.

      –  Şi ce s-a întâmplat mai departe?

      – Fecioara Maria a înfăptuit o mare minune şi i-a lipit mâinile la loc. Atunci Moş Crăciun, a regretat amarnic fapta sa, s-a căit pentru ea Lui Dumnezeu şi se spune că a vrut să devină creştin şi ca sa fie iertat de Fecioara Maria, i-a dăruit multe daruri Acesteia şi pruncului Iisus. Se mai spune că de atunci este obiceiul ca în ziua Sfântului Crăciun să se dăruiască multe daruri copiilor şi celor dragi.

      –     De atunci este obiceiul ca la un copil nou – născut trebuie să mergi prima oară cu daruri?

–      Da, acest obicei creştin datează de când Fecioara Maria a dat naştere pruncului Iisus. Se mai spune că atât de tare i-a părut rău lui Moş Crăciun pentru fapta sa rea, că şi-a vândut a doua zi întreaga sa avere şi a împărţit-o copiilor şi familiilor sărace şi de atunci în fiecare an, în Ajunul Sfintei sărbători călătoreşte în întreaga lume, cu sania sa trasă de reni şi pune sub toţi brazii din casele oamenilor, darurile la care au visat toţi copiii cuminţi.

Nici nu terminase bine bunica povestea despre Moş Crăciun, când un alt moş, Moşul Ene a venit pe la genele lui Ionuţ şi l-a purtat pe acesta pe aripile unui somn uşor, presărat cu un vis tare frumos.

Cu gândul la Bradul de Crăciun şi la Povestea lui Moş Crăciun, Ionuţ a ajuns în grajdul în care s-a născut pruncul Iisus. A văzut astfel, cum îngerii din cer au coborât pe pământ să se închine Fiului Lui Dumnezeu şi l-a văzut pe Moş Crăciun şi pe soţia lui. L-a rugat pe Moş Crăciun, să-l lase să-l însoţească în călătoria sa din Ajunul Crăciunului şi să-l lase să-l ajute în misiunea sa, de împărţire a darurilor.

–       Cum mă poţi tu ajuta, prichindelule?

      –      Moşule, eu îţi voi citi toate scrisorile copiilor şi astfel vom şti ce daruri îşi doresc fiecare. Îmi place să citesc şi am învăţat să citesc foarte repede. Tu ai vederea obosită şi îţi voi fi de mare ajutor!

       –  Ai dreptate, au obosit ochii mei, după ce ani de-a rândul am citit milioane de scrisori de la copiii din toate colţurile lumii!

–      Moşule, mai pot să te ajut într-o problemă!

–      Spune dragul moşului, ce mai poţi face tu pentru mine?

      –     Mă pot strecura mai uşor prin hornurile caselor, ca să punem darurile sub bradul de Craciun. Să nu te superi moşule, dar te-ai îngrăşat un pic şi nu mai eşti atât de sprinten, anii şi-au pus amprenta asupra ta!

     –    O să te pun eu la încercare, nu cumva numai lauda e de tine?

Zis şi făcut, Ionuţ a citit toate scrisorile copiilor, aflând astfel ce îşi doreşte fiecare în dar de la moş Crăciun. Unii voiau dulciuri multe, alţii doreau jucării: maşinuţe, păpuşi, trenuleţe, avioane, Alţii doreau săniuţe, schiuri sau patine, alţii doreau cărţi şi calculatoare. Erau atâtea dorinţe ale copiilor de îndeplinit şi moşul era unul singur!  Nu era deloc timp de pierdut!

Au urcat repede în sania trasă de falnicii reni şi zburau ca vântul peste sate şi oraşe, peste mări şi ţări. Au lăsat daruri şi în palate şi în case sărăcăcioase, au încercat să aducă bucurie în sufletele tuturor copiilor din lume. Ionuţ îl admira pe Moş Crăciun şi se minuna când vedea cât suflet pune moşul să îşi îndeplinească misiunea sa nobilă. Moşul îl privea cu coada ochiului şi îl încuraja mereu, atunci când Ionuţ dădea semne de oboseală, spunându-i:

–      Hai dragul moşului, nu obosi, că mai avem multe daruri de împărţit! Aşa ajutor de nădejde îmi eşti tu? Uite, o să-ţi ofer un dar frumos, frumos!

–      Ce îmi dăruieşti moşule?

–      Surpriză!

Cu gândul la cadoul său, Ionuţ se trezi. Dar cum se trezi? A simţit pe obrajii săi un sărut dulce, dulce. Era sărutul mamei lui, care venise de departe, acasă de sărbători. Era darul cel mai frumos pe care îl putea primi de Crăciun. Şi atunci a şoptit, ca să-l audă numai moşul:

–      Îţi mulţumesc Moş Crăciun, mi-ai făcut o mare şi frumoasă surpriză; te iubesc si promit că te voi ajuta şi la anul să împarţi cadourile! Îl văzu pe moşul cum îi face şmechereşte cu ochiul, şi cum îi arăta bradul împodobit, sub care tronau o mulţime de pachete de daruri.

Ionuţ era tare fericit; acum se putea bucura cu adevărat de sărbătorile de iarnă. El se rugă în gând moşului, să facă astfel de cadouri tuturor copiilor care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, fiindcă dorul de părinţi e mult mai puternic în preajma sărbătorilor.

Ionuţ era sigur că Moş Crăciun îi va îndeplini dorinţa cu ajutorul Fecioarei Maria şi a Domnului Iisus Hristos, fiindcă aceştia iubesc tare mult copiii cu suflet pur şi curat.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here