Bolile autoimune

0
403

Bolile autoimune

Recunoaşterea legăturii dintre sistemul imunitar şi bolile cronice o datorăm cercetărilor vaste în domeniul imunologiei. Deşi în boli precum lupusul eritematos sau scleroza multiplă sunt afectate organe şi ţesuturi diferite, există o trăsătură comună: în toate aceste cazuri, organismul produce anticorpi şi/sau celule T care sunt dirijate împotriva propriilor ţesuturi – se ajunge la un atac eronat împotriva sistemului imunitar însuşi, pe trei căi:

  1. Atacul direct asupra unui organ, de pildă a pielii, în cazul psoriazisului.

 

  1. Efectul de domino – de pildă, când lupusul provoacă inflamarea rinichilor, ducând inevitabil la o insuficienţă renală.
  2. Reacţia sistemului imunitar apare mai întâi local, apoi se extinde. Astfel, la poliartrita reumatoidă se umflă mai întâi articulaţiile, apoi şi alte ţesuturi.

 

Cauzele acestor reacţii nu sunt clare.

Mulţi factori, inclusiv predispoziţia, par să joace un rol important – de exemplu, virusuri, anumite medicamente sau razele solare. Şi ereditatea poate juca un rol important, însă, uimitor lucru, în cadrul aceleiaşi familii, aceste boli pot lua forme diferite: mama poate suferi de lupus, fiica, de diabet juvenil, iar bunica, de poliartrită reumatoidă. Din cele peste 80 de boli autoimune, doar câteva sunt mai răspândite:

♦ Tiroidita Hashimoto

Prin atacuri constante, sistemul imunitar distruge glanda tiroidă şi determină o carenţă de hormoni tiroidieni. Această afecţiune a glandei tiroide, care apare în special la femei de vârstă mijlocie, poate fi reglată cu ajutorul medicaţiei. Dimpotrivă, în cazul bolii Morbus Basedow, o altă boală autoimună a glandei tiroide, glanda secretă hormoni în exces.

♦ Lupus eritematos sistemic

Această boală inflamatorie provoacă inflamarea diverselor ţesuturi şi organe, de pildă a articulaţiilor, a pielii, a rinichilor şi chiar a creierului.

 

♦ Poliartrita reumatoidă

Sistemul imunitar atacă ţesuturile care îmbracă articulaţiile – în special ale genunchilor, încheieturilor mâinilor şi degetelor; astfel, în articulaţii rămân cicatrici din cauza cărora unul din zece pacienţi ajunge să întâmpine restricţii severe în realizarea mişcărilor.

 

♦ Scleroza multiplă

Sistemul imunitar distruge sistematic mielina, stratul protector ce izolează celulele nervoase, astfel încât transmiterea impulsurilor nervoase este încetinită sau chiar întreruptă.

Cancerul

♦ O denumire – multe boli

Cancerul nu defineşte o singură afecţiune, ci multe forme de boală; ele sunt unite sub acelaşi nume deoarece debutează în acelaşi fel: o celulă pornită din orice zonă a organismului se multiplică neîngrădit, fără noimă.

Celulele trebuie să se dividă în mod constant pentru a răspunde necesităţilor organismului legate de creştere, întreţinere şi regenerare. Diviziunea celulară decurge în mod normal cronologic şi într-o ordine strictă. însă uneori, celule singulare încep să se multiplice fără control şi formează o masă de ţesut, numită tumoare.

Însă nu toate tumorile sunt canceroase.

În tumorile benigne, celulele rămân acolo unde s-au format şi nu constituie vreo ameninţare.

Dar în tumorile maligne, celulele se desprind în număr mare, intră în fluxul sangvin sau în sistemul limfatic şi ajung în alte locuri din corp, unde proliferează din nou, cresc şi formează alte tumori. Această răspândire se numeşte metastază, iar cancerul poartă numele celulei iniţiale care s-a dezvoltat în mod defectuos.

♦ Când celulele sănătoase devin maligne

Pentru ca o celulă sănătoasă să devină canceroasă, trebuie ca ADN-ul ei, materialul genetic unde se regăsesc toate instrucţiunile de funcţionare, să fie afectat. Uneori, cauza este un defect genetic ereditar, care determină anumite celule să se divizeze în mod greşit.

Circa 5 până la 10% din bolile canceroase au ca lorginte o predispoziţie ereditară, ceea ce înseamnă că nu boala propriu-zisă, ci predispoziţia poate fi moştenită. De pildă, este valabil pentru cancerul de colon, cel de sân şi cel ovarian.

Cazuri frecvente de cancer sunt însă legate şi de vârstă – uzura afectează celulele la fel cum afectează întreg organismul.

În plus, rezultatele unor studii sugerează că ADN-ul se poate modifica prin contactul repetat cu agenţi iritanţi – printre altele, anumite substanţe chimice, metale, gaze, virusuri, radiaţii, substanţe nocive din alimente şi ţigări – sau prin inactivitatea fizică.

Unele dintre celulele deviate au capacitatea de a se repara singure, de a opri proliferarea şi de a muri sau de a se lăsa atacate şi distruse de către patrulele de celule imunitare. Dar în acelaşi timp, ele pot cu uşurinţă să găsească o breşă în sistemul de apărare, căci celulele canceroase, spre deosebire de virusuri şi bacterii, nu sunt percepute ca duşmani de către organism. Acestea sunt cunoscute, ba chiar ne aparţin, deşi au luat-o pe căi greşite.

Un macrofag (purpuriu) devorează o celulă canceroasă (galbenă), ucigând-o.

„Sistemul imunitar este… doctorul nostru personal, care ne protejează, dar ne şi vindecă de multe boli.”

Dr. Robert S. Desowitz, microbiolog

Sportul regulat reduce riscul de cancer. Lipsa mişcării poate creşte uşor acest risc.

Cu ajutorul măsurilor de prevenţie aduse de cercetare, precum şi cu noile terapii, au fost înregistrate numeroase succese în ultimele decenii.

Ca urmare, rata mortalităţii cauzate de cancer, atât la bărbaţi, cât şi la femei, a început să scadă de mulţi ani, în multe ţări.

O mai bună cunoaştere a sistemului imunitar promite din ce în ce mai mult succes în combaterea cancerului. Specialiştii caută febril posibilităţi de a orienta acţiunea sistemului imunitar împotriva celulelor cancerigene. Astfel, se preconizează deja metoda vaccinării împotriva unor tipuri de cancer (vezi casetă dreapta).

♦ Puterea prevenţiei

La fel de importante ca cercetările continue privind factorii care declanşează cancerul sunt cele privind cunoaşterea măsurilor preventive. Oamenii de ştiinţă au demonstrat că există numeroase alimente şi obiceiuri de viaţă care pot avea un aport la menţinerea unui nivel stabil al unor componente extrem de importante ale sistemului imunitar. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că, pe plan mondial, peste 30% din decesurile cauzate de cancer ar putea fi prevenite prin reducerea factorilor de risc legaţi de stilul de viaţă, precum supraponderalitatea, lipsa mişcării, fumatul şi consumul de alcool.

Bună întrebare! ce înseamnă „imunodeficitar”?

Bazându-şi unele strategii direct pe sistemul imunitar, oamenii de ştiinţă au dezvoltat diverse terapii experimentale care, aplicate individual sau combinate, promit să revoluţioneze în următorii ani vindecarea cancerului.

Anticorpii monoclonali

Cu ajutorul microbiologiei, cercetătorii au dezvoltat molecule  artificiale. Similare cu anticorpii care distrug microorganismele străine, anticorpii monoclonali depistează celulele tumorale, se fixează pe suprafaţa lor şi le anihilează. Unii sunt înarmaţi cu substanţe toxice care distrug tumorile. În unele ţări, aceste molecule sunt utilizate pentru tratarea anumitor tipuri de cancer.

Model molecular al unui anticorp monoclonal

Terapia genetică

Se bazează pe următoarea teorie: dacă virusurile patogene îşi introduc materialul genetic în ADN-ul unei celule, de ce n-ar putea virusuri inofensive să introducă ADN intact într-o celulă şi astfel s-o repare? Cartografierea genomului uman a determinat avansarea acestei teorii şi s-au înregistrat progrese promiţătoare în cercetările efectuate pe baza unor cazuri de cancer.

Fiolă cu ADN pentru terapia genetică.

Vaccinurile

Ne putem oare vaccina împotriva cancerului la fel cum o facem împotriva pojarului sau a varicelei? Da, atunci când infecţiile joacă un rol în apariţia cancerului, cum se întâmplă la cancerul de col uterin. 0 cauză Importantă pentru apariţia bolii sunt în acest caz papilomavirusurile umane (HPV), care sunt transmise pe cale sexuală. împotriva acestor virusuri alte disponibil vaccinul anti-HPV. Nu se poate stabili încă în ce măsură acest vaccin scade rata îmbolnăvirilor de cancer pe termen lung,

Vaccin anti-HPV

Medicamente anti-angiogenice

Celulele tumorale pot produce factori de creştere care stimulează angiogeneza sau creşterea vaselor de sânge. Astfel, ele se pot dezvolta și pot deveni periculoase. Scopul acestei terapii, aflate în prezent în etapa studiilor clinice, este acela de a distruge vasele de sânge care hrănesc tumora, astfel încât aceasta să se reducă sau să dispară. La începutul anului 2015, în Germania au fost puse pe piaţă noi preparate y împotriva cancerului pulmonar şi a celui gastric. în 2016, au apărut încă 20 de medicamente împotriva cancerului de piele, a celui tiroidian, pulmonar, ovarian şi limfatic.

Vas de sânge, factor de mărire: 700 ori

 HIV/SIDA

La începutul anilor 1980, apăreau rapoartele alarmante despre primele cazuri de SIDA – o boală persistentă, provocată de virusul imunodeficienţei umane (HIV), necunoscut până atunci. Desigur, au existat şi înainte afecţiuni imunodeficitare, însă ele erau în principal ereditare sau cauzate de efectele secundare ale unor tratamente medicamentoase, precum chimioterapia.

Virusul HIV, transmis în special prin contact sexual sau prin produse sangvine contaminate, distruge celulele sistemului imunitar care dirijează celulele T helper şi T4; cu timpul, devine tot mai dificil pentru organismul infectat să lupte împotriva unor tipuri de cancer şi a infecţiilor.

Odată cu avansarea bolii, bacteriile, virusurile şi alte microorganisme aproape inofensive în mod normal pentru o persoană sănătoasă pot declanşa infecţii severe, chiar letale.

Diagnosticul de infecţie cu HIV devine SIDA doar atunci când din analiza sângelui rezultă că pacientul are mai puţin de 200 de celule T helper per microlitru de sânge – la un adult sănătos, această valoare se ridică la peste 1 000 de celule T per microlitru de sânge.

La ora actuală, există peste 60 de milioane de persoane infectate cu HIV; la unii dintre aceşti pacienţi, fazele de boală gravă, care pune viaţa în pericol, alternează cu episoade de relativă normalitate, în care ei îşi pot desfăşura activităţile de zi cu zi.

În ultimul timp, există mai mult de 20 de medicamente antiretrovirale împotriva infecţiilor cu HIV, care suprimă înmulţirea virusului. Cei care încep de timpuriu un tratament compus dintr-o combinaţie de medicamente şi îl urmează cu regularitate pot trăi mulţi ani cu HIV – având o calitate bună a vieţii şi o speranţă normală de viaţă.

Știaţi că virusurile au forme şi mărimi diferite.

HIV are formă sferică (sus) şi se foloseşte de proteinele de la suprafaţa învelişului său exterior pentru a se fixa pe celulele T sănătoase. Odată ce virusul s-a fixat, materialul genetic înscris în virus înlocuieşte genele celulei infectate şi se foloseşte de ele pentru a se reproduce.

♦ Ce aduce viitorul Autoritatea Canadiană a Sănătăţii a aprobat la începutul anului 2016 utilizarea medicamentului Truvada ca „pastile preventive contra HIV”.

Grupele supuse riscului de îmbolnăvire se pot astfel proteja eficient împotriva unei infecţii cu HIV. În Europa, producătorul a obţinut aprobarea pentru utilizarea medicamentului Truvada în februarie 2016, de la Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA).

Virusurile se propagă cu uşurinţă în timpul contactului sexual; iată de ce sunt diagnosticate anual circa 340 de milioane de noi cazuri do boli cu transmitere sexuală (BTS) – precum Infecţia cu HIV/SIDA, cu Chlamydia sau cu papllomavirusul uman. Peste 15% din europeni suferă de infecţia cu virusul herpetic de tip 2 (genital).

Femeile sunt foarte vulnerabile faţă de BTS şi de complicaţiile acestora (Infecţii, sterilitate, probleme la sarcină, chiar cancer), deoarece mediul umed din Interiorul organului sexual feminin stimulează dezvoltarea microorganismelor.

lată măsurile preventive care pot proteja cuplul:

– Folosiţi prezervative confecţionate din latex sau poliuretan; ele oferă protecţie împotriva HIV şi a altor boli cu transmitere sexuală. Înainte de a le cumpăra, verificaţi eticheta: pe aceasta se specifică dacă prezervativul protejează împotriva BTS. Ţineţi seama de data de expirare şi nu folosiţi prezervative lipicioase sau fragile.

– Nu vă bazaţi pe alte metode contraceptive pentru a vă proteja de BTS. Pilula, implanturile hormonale şi injecţia o dată la trei luni nu vă apără de aceste boli. Diafragma şi capa cervicală protejează într-o oarecare măsură colul uterin, uterul şi trompele uterine, dar nu şi vaginul. Steriletul poate chiar favoriza riscul unei boli cu transmisie sexuală sau inflamarea trompelor uterine ori a ovarelor, deoarece, odată cu introducerea sa în colul uterin, pot pătrunde în uter bacterii, ce pot prolifera în aparatul reproductiv.

Alte ameninţări virale

Virusurile provoacă un spectru larg de afecţiuni, pornind de la o simplă răceală şi mergând până la meningită, boală care se manifestă prin inflamarea meningelui şi care pune viaţa în pericol. De asemenea, virusurile pot favoriza apariţia unor boli non-infecţioase. Astfel, hepatita, boală contagioasă provocată de unul dintre virusurile ce fac parte dintr-un grup – hepatita A, B, C, D sau E – infectează ficatul şi poate declanşa afecţiuni grave, ce pot evolua până la ciroză sau cancer la ficat, maladie care nu este contagioasă.

Şi alte tipuri de cancer sunt provocate de către virusuri.

Cercetările relevă că, pentru femeile expuse la anumite tulpini ale papilomavirusului uman (HPV) ce cauzează apariţia negilor genitali, riscul îmbolnăvirii de cancer de col uterin este crescut.

Un alt tip de cancer legat de un virus este leucemia celulelor T.

Cea mai bună modalitate de a fortifica imunitatea este vaccinarea împotriva virusurilor curente, ce declanşează de pildă gripa, pojarul, hepatita A şi B.

 

Alte articole puteți găsi aici.

Reader’s Digest, Întăriți-vă sistemul imunitar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here