Boldul

0
108

BoldulBoldul s-a înălţat din prăpastia cea fără de fund, s-a aplecat peste marginea împărăţiei luminii şi-a vieţii şi a aruncat un singur scuipat.

Acest scuipat otrăvitor s-a înmulţit şi a născut păcatul cel dintâi.

Acest dintâi păcat s-a înmulţit şi a născut moartea.

Iar moartea a crescut în lume ca un aluat; întreaga lume a ajuns ca o pâine. Din orice parte a acestei pâini ai gusta, guşti doar moarte – căci lumea toată întru cel viclean zace. (I Ioan 5:19)

Prin păcat, deci, a intrat moartea în lume, deoarece din păcat moartea s-a născut, şi prin păcat se naşte moartea. (Iacov 1:15)

Tatăl păcatului este diavolul, iar tatăl morţii – păcatul. Aceasta este singura genealogie adevărată a răului din lume, asemenea nespus de dureroasei tragedii a omului cu întreaga fire din jurul lui.

Aceasta este singura scenă îndeajuns de întinsă pe care se poate juca această sângeroasă tragedie. Celelalte genealogii ale răului, care îl împacă pe om cu păcatul şi moartea, şi care-l tăgăduiesc pe diavol, ascunsul şi iscusitul jucător – toate acele genealogii care-l ascund pe diavol sunt scrise, cu adevărat, nu de-un om sau înger, ci de boldul din prăpastia cea fără de fund.

Şi încă: celelalte genealogii ale răului nu ridică o scenă îndeajuns de largă pentru bilioanele de fiinţe omeneşti şi nenumăratele legiuni de duhuri ale cerului şi ale adâncului, pentru întreaga fire de la un capăt la celălalt – ci numai o singură scândură, pe care doar păpuşile pot juca un vodevil.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei; “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009