Atunci când oamenii te jignesc şi te înjură, gândeşte-te că până şi acest lucru slujeşte unui plan al lui Dumnezeu. Vezi-l ca pe un băţ care îţi bate slăbiciunea şi ca pe o aducere-aminte că trebuie să te vindeci. Vezi-l, cu adevărat, ca pe medicamentul de care ai nevoie. Ţi se dă o ocazie deosebită să îţi măsori puterea de rezistenţă, tăria duhovnicească în lupta cu răul şi voinţa de a dobândi gândul smerit.
Înţeleg foarte bine că nu îţi este uşor să mai trăieşti în mijlocul lumii. Dar până să te cheme Domnul şi să facă posibil să te duci la o mănăstire, luptă-te să trăieşti şi să munceşti cu sufletul deschis şi fără să cârteşti, ţinând legile şi poruncile sfinte. Şi fereşte-te să-i judeci pe ceilalţi pentru, chipurile, lipsa lor de râvnă. Dumnezeu este Atotputernic. Are puterea să-i mântuiască pe toţi oamenii şi să-i umple de dorul arzător al veşniciei, atunci când, după judecata Sa fără greş, vine vremea potrivită pentru fiecare.
Am aflat cu bucurie că acum eşti foarte vesel şi plin de pace sufletească, faţă de tine însuţi şi faţă de ceilalţi. Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că ai intrat în sfânta noastră Biserică Ortodoxă, care a păstrat nealterată şi neschimbată tradiţia apostolică.
Cât despre acei oameni care, deşi sunt buni la suflet şi milostivi, nu cred în Dumnezeu, nu putem şi nu trebuie să-i judecăm, nici să căutăm motivele necredinţei lor.
Drumul pe care Dumnezeu îl trasează pentru fiecare în parte este necunoscut pentru noi şi neînţeles. Să-i lăsăm, aşadar, pe aceşti oameni buni în grija exclusivă a judecăţii atotînţelepte a lui Dumnezeu şi a milei preabunei Sale pronii. Numai El ştie cum şi de ce a făcut neamul omenesc, dar şi pe fiecare om în parte, aşa cum este el.
Domnul M. spune foarte bine că luteranii au aur -care este cuvântul lui Dumnezeu – şi argint – adică oameni cu intenţii bune -, dar la aur şi argint au adăugat o mare cantitate de metale ieftine – gânduri de mândrie, foarte mulţi oameni îndărătnici şi rău intenţionaţi -, aşa încât amestecul acesta a micşorat valoarea nu numai a argintului, dar chiar şi a aurului. Pentru aceasta, vor da socoteală.
Iţi recomand să eviţi discuţiile furtunoase pe teme religioase. Nimic bun nu poate ieşi din ele şi, de obicei, nu duc nicăieri – sunt nefolositoare şi deşarte (Tit 3, 9) -, mai ales atunci când interlocutorii tăi, aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „trăiesc într-o necucernicie rară vindecare şi nu este nici o nădejde să se schimbe”.
Să fii nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, pentru ca şi tu să te bucuri ca acela care fericit va fi în lucrarea sa (Iacov 1, 25). Dar să nu uiţi că lucrarea cea mai importantă şi mai urgentă pentru orice om, care vrea cu adevărat şi în mod serios să lupte duhovniceşte, este cultivarea blândeţii şi a lipsei de mânie. Insă cum să facem ca să le dobândim? Ne spune Sfântul Ioan Scărarul: la început, în prima etapă, să avem grijă ca buzele noastre să tacă, chiar dacă inima ne este tulburată. După aceea, în etapa a doua, să facem şi gândurile să tacă, deşi inima mai este puţin tulburată. Şi în fine, la capătul unei lupte îndelungate, oricât ar bate vânturile jignirilor şi ale necinstirilor, pe marea sufletului nostru va fi pentru totdeauna linişte.
Nu uita că dorinţa cărnii este moarte, dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate (Romani 8, 6-7). Prin urmare, omul tară credinţă şi smerenie nu poate să fie nici blând, nici împăciuitor. Nici nu este cu putinţă ca vorbele şi purtarea sa să aducă pace în jur.
Poveţe duhovniceşti, Sfântul Macarie de la Optina
Jurnal Spiritual
