Biserica din Cetatea Târgu Mureș, singurul monument medieval păstrat de la începutul secolului XV

0
99

imageResize (1)Biserica Reformată din cetate este cel mai important monument medieval din Târgu Mureș – singurul păstrat de la începutul secolului al XV-lea, care inițial a găzduit o mănăstire franciscană.

Această mănăstire a fost prima fondată în afara spațiului săsesc, cu eventuale atribuții de misiune, “In metis Tatariae”, cum este menționat în primele documente descoperite de cercetători.

“În cazul Târgu Mureșului putem zice că fondarea mănăstirii a fost premergătoare dezvoltării urbane, deoarece la începutul secolului 14 orașul abia era un târg mai dezvoltat. Transilvania este enumerată printre cele opt provincii franciscane din regat în 1332, ca o provincie de sine stătătoare. (…) Conventul a fost menționat pentru prima dată în 1332, fiind a patra mănăstire franciscană din Transilvania. Următoarea însemnare datează din 1400, când este menționat liderul mănăstirii, Székely Antal, și conține prima informație referitoare la arhitectură, despre terminarea construcțiilor altarului bisericii”, a arătat directorul Muzeului Județean Mureș, Zoltan Soos.

Potrivit acestuia, prin acest document — prima informație referitoare la arhitectură — s-a aflat că mănăstirea din Târgu Mureș primește autorizația papală de a ține pelerinaje anuale. Obținerea autorizației însemna, spune Zoltan Soos, în primul rând un sprijin financiar adus de pelerini, dar contribuie și la procesul de urbanizare a orașului.

“Presupunem că aceste pelerinaje au devenit o tradiție fiind uitate după convertirea orașului la calvinism în 1554. Un alt document, din 1444, menționează că mănăstirea era luată de la franciscanii conventuali și donată de către Ioan de Hunedoara franciscanilor observanți. În 1487 se menționează pentru prima oară fortificația din jurul mănăstirii, cu ocazia unei delimitări de intabulare, care vorbește despre șanțul cetății ca fiind unul dintre punctele de hotar (Wararokya). Fortificațiile din jurul mănăstirii s-au construit cu ajutorul financiar al vicevoievodului transilvan Ștefan Báthory, pentru protejarea mănăstirii, dar și a localnicilor de raidurile turcești care s-au sporit în a doua jumătate a secolului al XV-lea”, a explicat directorul Muzeului Județean Mureș.

Acesta a mai spus că, în 1492, Papa Alexandru al VI-lea confirmă statutul de Observant al mănăstirii Franciscane, iar fondarea unei case de Beghine (călugărițe franciscane) în 1503 a fost un eveniment de mare însemnătate pentru mănăstire.

“Acest eveniment putea să fie în relație cu activitatea scriptoriului din mănăstire, deoarece beghinele practicau deseori această îndeletnicire. Prima mențiune a scriptoriului mănăstirii este din 1522, când călugărul numit Hunyadi Kelemen a copiat un Breviariu”, a precizat Soos, care a arătat că documentele despre mănăstire încep să se înmulțească din secolul XVI-lea.

Un studiu realizat de Zoltan Soos evidențiază faptul că la sfârșitul secolului al XV-lea mănăstirea din Târgu Mureș este cea mai mare și cea mai importantă dintre mănăstirile Franciscane din Transilvania, dar că pierde acest statut în 1490 când se construiește mănăstirea Franciscană din Cluj.

“Totuși, rămâne un centru cultural, educațional, precum și centru de pelerinaj. În 1525 există cinci preoți care aveau dreptul să asculte spovedanii. În 1525 se găsește o comunitate numeroasă în mănăstirea Franciscană din Târgu Mureș, cu 24 de călugări, aceasta constituind a treia cea mai mare comunitate din Transilvania, după cea din Cluj, cu 34 de călugări în 1535, și cea din Mediaș, cu 25 de călugări în același an. S-a atestat existența unui Scriptorium lângă care probabil exista și o bibliotecă. Nu au rămas mărturii scrise nici despre existența unei școli care ar fi funcționat în mănăstire. Totuși putem deduce existența unei astfel de școli pe de o parte din analogii, pe de altă parte din evenimentele care au urmat transformării mănăstirii în biserică calvinistă”, se arată în studiul respectiv.

De asemenea, activitatea didactică a observanților era bine-cunoscută, mai ales că aceștia au menținut școli în cele mai multe dintre mănăstirile lor, cele din Ozora sau Szeged fiind cele mai renumite.

“Putem presupune existența unei școli în mănăstirea din Târgu Mureș și dacă luăm în considerare faptul că una dintre primele școli protestante și-a început activitatea chiar în clădirea fostei mănăstiri, doar la doi ani după dizolvarea mănăstirii Franciscane din Târgu Mureș. Anul 1556 marchează anul dizolvării comunității Franciscane, când doi nobili maghiari, Boldizsár Székelyfalvi Polyák și Tamás Koronkai Mihályfi, au atacat mănăstirea și au dat afară călugării, aducând în locul lor un preot luteran cu numele Balázs Káli”, se mai scrie în studiul respectiv.

Biserica din Cetatea Medievală este construită în stil gotic, aparține tipului de biserici sală, fiind compus dintr-o navă și dintr-un altar, având o lungime de 52,7 metri. Nava are o lungime de 31.5 metri și o lățime de 14.2 metri, iar altarul are o lungime de 21.20 metri și o lățime de 8.60 metri, având o închidere poligonală pe latura estică. Are patru ferestre pe latura sudică și încă trei ancadramente în partea poligonală, toate cele șapte ferestre păstrându-și mulura (element decorativ în relief) originală.

Din complexul monahal s-a păstrat biserica mănăstirii, turnul, sacristia și altarul capelei, care se află pe partea nordică a bisericii. Sacristia are două nivele, la parter fiind sacristia propriu-zisă, iar deasupra acesteia două camere. S-a păstrat ancadramentul gotic de la ușa sacristiei, intrarea în aceasta se află pe coridorul care leagă altarul bisericii de capelă și clădirile mănăstirești și are două ferestre care se termină în arc frânt. Sacristia are o boltă în formă de cruce, care a fost refăcută în anii ’70 pe baza amprentelor bolții originale.

Din fosta capelă a mănăstirii s-a păstrat o parte din altar, nava acestuia fiind demolată în secolul al 17-lea.

“De fapt, capela este prima biserică Franciscană din oraș, care, după construcția noii biserici, ce era mult mai mare, a fost transformată în capelă”, a precizat Soos.

Turnul, care are 55 metri înălțime și patru nivele, este amplasat pe partea nordică a bisericii, la punctul de întâlnire dintre altar și navă, are o planimetrie rectangulară de 8 x 9 metri, iar grosimea zidurilor la nivelul parterului atinge 1,8 metri. Deasupra nivelului patru al turnului este acoperișul, care are pe colțuri patru turnulețe și se consideră că acest turn gotic ar fi fost modelul pentru mai multe turnuri de biserici similare din zonă.

Pe fațada vestică a navei este portalul vestic, intrarea principală având două ferestre mari pe cele două părți. Portalul are deasupra un rezalit triunghiular. Pe partea sudică a navei s-au păstrat cinci ferestre gotice, încadrate între șase contraforturi având cadrul de piatră original, însă din păcate nu s-a păstrat mulura originală a acestora, are un profil simplu, păstrând elemente mai arhaice, formate din combinația a două colonete în formă de pară cu muchie ascuțită, respectiv teșită și un stâlp semirotunjit.

În rezalitul porții s-a păstrat o frescă de la începutul anilor 1500, reprezentând martiriul Sfântului Leonard și având stema familiei Barlabássy și a regatului maghiar.

Pe partea nordică a navei se regăsesc trei contraforturi, actualmente nu are nicio fereastră, dar în Evul Mediu avea o fereastră lângă turn, acum zidită.

Exteriorul altarului nu este tencuit și astfel se poate vedea tehnica de construcție a acestuia din sfârșitul secolului al XIV-lea. Bolta din interior este o boltă în formă de cruce larg răspândită și caracteristică arhitecturii gotice, ogivele având un profil în formă de pară, bolta a fost reconstruită cu ocazia restaurărilor din 1906.

Bolta are patru chei de boltă, puncte unde nervurile se întâlnesc, având pe ele diferite simboluri. Pe prima este simbolul unui trandafir cu opt petale (simbolul Sfântei Fecioare), pe a doua este o stemă cu patru câmpuri paralele (probabil stema dinastiei arpadiene), pe a treia este un simbol vegetal, iar pe a patra cheie de boltă sunt două câmpuri separate, pe cel superior sunt trei stele, iar pe cel dedesubt este un simbol de soare.

În urma săpăturilor arheologice din Cetatea Medievală — care a evoluat de la primele fortificații din secolul al XV-lea până în secolul al XVII-lea, când a luat forma care să păstrează și astăzi — au fost identificate numeroase urme aparținând mănăstirii franciscane, care conține foarte multă materie primă folosită în atelierele mănăstirii, unde se confecționau rozare din oase de cerb, care erau vândute pelerinilor.

Lucrările de reabilitare executate de Primăria Târgu Mureș în Cetatea Medievală în baza unui proiect european în valoare totală de peste 29,2 milioane de lei, au scos la suprafață și alte vestigii arheologice, unele unicat în România. În timpul lucrărilor de reabilitare a Cetății din Târgu Mureș a fost descoperit un atelier de prelucrare a bronzului din secolul al XV-lea, care este prima structură industrială de acest fel cel puțin în Transilvania. Descoperirea din Cetatea Târgu Mureș este cu atât mai importantă, cu cât în Transilvania Medievală nu se cunosc descoperiri arheologice care să indice structuri industriale specializate în prelucrarea bronzului.

Directorul Muzeului Județean Mureș, Zoltan Soos, a precizat că această descoperire este unicat pentru secolul al XV-lea. Atelierul a fost descoperit lângă fosta mănăstire franciscană, actuala Biserică a Cetății, și la început s-a crezut că e vorba de o casă din secolul al XVI-lea, dar mai apoi săpăturile au evidențiat practicarea unui meșteșug în secolul al XV-lea, care nu era foarte răspândit. Săpăturile au mai scos la iveală și pivnița unei case care la prima vedere părea să fie din secolul al XVI-lea, însă extinderea săpăturilor a arătat că este vorba despre o casă construită în două etape. Are o etapă din secolul al XV-lea și o adăugire, o lărgire din secolul XVI.

Deocamdată nu se cunoaște cum anume s-a ajuns ca în secolul al XV-lea la Târgu Mureș să funcționeze un atelier de prelucrare a bronzului și că se presupune că exista o transmitere a tehnologiei prin intermediul bisericii.

Lucrările de modernizare a Cetății au condus și la alte descoperiri arheologice de excepție, cum ar fi primul monument industrial din România, constând într-o fabrică de cărămidă din perioada secolelor XVI-XVII și o bucătărie aproape completă din secolul al XVII-lea. Cuptorul fabricii are trei arzătoare, este desfășurat pe o suprafață de circa 80 de metri pătrați, iar arheologii cred că este vorba despre fabrica de cărămidă mică, identificată în documentele vremii ca fiind Șura Mică. În documente apare Șura Mare și Șura Mică de cărămidă, al cărei loc încă nu a fost identificat. Arheologii au constatat că din cuptor s-au păstrat camerele de ardere și baza, întrucât partea superioară era întotdeauna refăcută la fiecare ardere, fiind din lut.

De asemenea, lucrările de reabilitare au scos la lumină și o bucătărie aproape completă din secolul al XVII-lea, aflată la subsolul actualei clădiri a Muzeului din Cetate, care a adăpostit primăria orașului la începutul secolului XVII, pe vremea ocupației austriece. La vechea primărie — o clădire în formă de U tipică arhitecturii baroce — s-a identificat temnița orașului, sala de ședințe, iar între cele două a fost descoperită o bucătărie.

“În secolul al XVII-lea avem documente scrise care fac referire la astfel de acte politice sau administrative, care se terminau cu o sărbătoare, se gătea, erau rețetele din vremea respectivă, era vin. În temnițe am identificat foarte multe materiale din echipamentul bucătăriei de secol XVII și asta este unicat în România până acum, deoarece să găsim atât de multe elemente dintr-o bucătărie de secol XVII este foarte probabil unic și așa va rămâne”, a spus Zoltan Soos.

El a arătat că descoperirile arheologice din Cetatea Târgu Mureș nu se opresc însă doar la vechea clădire a primăriei, întrucât în zona actualului centru de informare turistică a fost identificată și o casă meșteșugărească din secolele XV-XVI, iar în zona bastionului măcelarilor a fost identificată poarta de nord a cetății și un sistem de captare a apei folosită ca drenaj, ceea ce dovedește existența unui sistem destul de complex de infrastructură.

Cetatea Medievală din Târgu Mureș are o suprafață de aproape 4,3 hectare, este alcătuită dintr-o incintă fortificată cu șapte bastioane unite prin ziduri, care formează o curte interioară de mari dimensiuni. Cetatea are formă de pentagon, este înconjurată de un zid de apărare, bastioanele au 3-4 nivele, sunt tencuite la exterior și au ornamente simple în interior.

Prima fortăreață a fost construită pe actualul amplasament în anul 1492, din dispoziția voievodului Transilvaniei, Ștefan Bathory, a fost desăvârșită între anii 1602-1652, sub conducerea judelui Borsos Tamas, iar curtea interioară a Cetății se găsește Biserica Reformată și Clădirea Manutanței.

Prin proiectul cu finanțare europeană accesat de Primăria Târgu Mureș se urmărește reamenajarea și conservarea Cetății Medievale din Târgu Mureș prin care se urmărește valorificarea ansamblului prin introducerea în circuitul turistic al zonei și creșterea numărului de turiști, dar și punerea în siguranță și refuncționalizarea clădirilor și incintei.

Valoarea totală a proiectului finanțat prin POR este de peste 29,2 milioane de lei, din care peste 21,7 milioane de lei asistență financiară nerambursabilă și o contribuție proprie de 1,9 milioane de lei.

În cadrul proiectului de reabilitare se regăsesc lucrări de consolidare, reamenajare și reabilitare a clădirilor, aleilor, sistemelor de apă, canalizare, drenaj, precum și restaurarea componentelor artistice din incinta Cetății. În reabilitare au intrat toate cele patru corpuri de clădire din cetate, precum și cele șapte bastioane — Tăbăcarilor, Mic, Porții, Croitorilor, Măcelarilor, Dogarilor și Blănarilor — cărora li s-au stabilit deja destinațiile (centre de conferințe, săli de expoziții, ateliere, săli de spectacole, centre de informare turistică, spații muzeale etc.).

Amplul proiect prevede restaurarea componentelor artistice (picturi, stucaturi, fresce, elemente decorative exterioare, tâmplării), amenajarea căilor de acces pietonale, instalații electrice exterioare, restaurarea și remodelarea plasticii fațadelor — zidurile exterioare și interne, amenajări peisagistice și parc arheologic pentru evidențierea obiectivului reabilitat, lucrări de instalații apă, canal și sistem de drenaj în incintă, utilități, reclame și indicatoare turistice. Termenul de finalizare al lucrărilor este luna noiembrie a acestui an.

Sursa: agerpres.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here