Biruinţa Paştelui – nimicirea morţii

0
417
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

frica-viata-moarte

Presiunile larg răspândite din societăţile apusene în sprijinul eutanasiei şi a sinuciderii asistate medical, reflectă o cultură obsedată de moartea fizică. Obsedată de ea şi de frica de ea, deoarece moartea semnifică sfârşitul ambiţiilor individuale şi nimicirea realizărilor personale.

 

În această perspectivă privită fiind moartea, demonstrează că viaţa este lipsită de sens. De aici preocuparea dureroasă de “a muri cu demnitate”, adică de a muri fără suferinţă, fără grijă, fără a observa.

cruce-luna-plinaA avea această atitudine înseamnă, de asemenea, a muri fără Cruce. Pe de altă parte , Iisus nu a murit cu demnitate. El a murit cu un strigăt al agoniei pe buze şi cu un trup frânt de durere. Şi prin acea moarte, dezbrăcat de orice strop de “demnitate”

El a oferit fiecarei morţi şi fiecărei vieţi posibilitatea unui sens veşnic

Unde situăm acea posibilitate şi cum o actualizăm în cursul vieţii noastre zilnice? În Epistola către Romani, apostolul Pavel ne oferă singurul răspuns plauzibil la această întrebare. Acolo, în capitolul 6, el afirma că adevarata noastră moarte survine la botez.

“Deci ne-am îngropat împreună cu El, în moarte, prin botez, pentru că, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii lui, atunci vom fi părtaşi şi ai Învierii Lui.”

tunel-lumina

Anterior botezului, viaţa pe care o ducem este strict biologică. Suntem născuţi în “vechiul Adam” şi continuăm să trăim în el până murim.

Pentru marea majoritate a oamenilor, moartea este ea însăşi biologică: ea survine ca rezultat al cedării ireversibile a creierului sau a funcţiilor cardio-respiratorii

Totuşi, pentru cei ce sunt botezaţi în Hristos, problema este foarte diferită. Adevarata lor moarte survine în momentul în care se afundă în apele baptismale. Fiind răstigniţi împreună cu Hristos, ei sunt şi “îngropaţi împreună” cu El (Coloseni 2.12) – şi înviaţi ” întru înnoirea vieţii”. De aici mai departe, ei duc ceea ce poate fi numit o “existenţă eshatologică”.

Trăind pe pământ în dimensiunea spaţiului şi a timpului, ei se împărtăşesc în acelaşi timp de viaţa veşnică. Uniţi cu Hristos ca mădulare ale Trupului Său, ei se împărtăşesc deja, aici şi acum, în pace, de dreptatea şi slava împărăţiei lui Dumnezeu.

Pentru astfel de oameni, moartea fizică nu mai este o sursă de spaimă. Ea nu mai semnifică sfârşitul existenţei personale şi, odată cu ea nimicirea speranţelor şi ambiţiilor. Nu mai înseamnă că viaţa este golită de sens, că nu mai asteptăm nimic altceva decât întoarcerea în pământ a oaselor noastre muritoare.

despre-moarte-numai-de-bine-vezi-in-video-cine-a-spus-asta_size1

Pentru aceia dintre noi care au murit în botez şi au înviat întru înnoirea vieţii, iminenta morţii nu mai semnifică moartea luminii.

Prin biruinţa Paştilor, moartea noastră fizică ne trece tocmai de la întuneric la lumină, în frumuseţea strălucitoare a Luminii veşnice care luminează toate lucrurile

Deci, mai degrabă decât să ne temem de moarte, noi o îmbrăţişăm. Decât să fugim de ea, să o negăm sau să o blestemăm, noi o întâmpinăm ca ultima etapă a pelerinajului nostru pământesc, a vieţii noastre în Hristos care dăruieşte sens ultim şi valoare chiar şi celei mai mici îndatoriri pe care o îndeplinim cu credinţă, celei mai intime relaţii pe care ne-o asumăm cu dragoste.

Pentru cei care mor în Hristos prin botez şi înviază cu El întru înnoirea vieţii, această viaţă are valoare şi sens dincolo de orice ne putem imagina sau putem spera.

52aee03ee4ae41c9a6e100624d338b20

Articol editat de Jurnal Spiritual

 

V-ar putea interesa şi următoarele articole