Binefacerile ascunse

0
41

Binefacerile ascunse

Odată, arhimandritul Moise al Optinei era cu nişte oaspeţi în camera de musafiri. Între timp, în antreu a intrat o femeie îmbătrânită de greutăţi, îmbrăcată sărăcăcios, cu o pernă în mână.

Părintele Moise a văzut-o că stă în uşă şi, după obiceiul său, s-a dus la ea şi a întrebat-o:

-Ce-ti trebuie?

-Părinte! Faceţi milostenie, luaţi perna asta, că mă aşteaptă copiii flămânzi acasă şi n-am ce să le pun pe masă.

-Dar cât costă perna?

-O rublă şi jumătate.

-Prea scump! Ia aici o rublă.

Spunând acestea, părintele Moise s-a dus în dormitor, a luat o bancnotă de cinci ruble şi i-a dat-o femeii, bombănind:

-Scump, vai, ce scump…

Femeia a făcut închinăciune şi a ieşit. Părintele arhimandrit s-a dus la oaspeţii săi, dar n-a apucat să se întoarcă bine, că femeia, care apucase să se uite mai bine la bancnotă, a deschis iarăşi uşa şi a zis:

-Părinte, aţi greşit!

-Hai, pleacă odată, pleacă, ţi-am zis că mai mult nu face!

Femeia a plecat, iar oaspeţii au auzit vorbindu-se doar de o rublă.

Aşa îşi ascundea sfântul binefacerile către dezmoşteniţii soartei.

Nu se termină niciodată pâinea în casa bătrânei celei bune la inimă

bread 1510298 960 720

A fost odată o bătrână săracă. Atât de săracă era, că uneori n-avea nici din ce să îşi coacă pâine. Vecina ei era rea de gură şi tot timpul îşi bătea joc de sărăcia bătrânei. Deodată, scorpia a băgat de seamă: cum se apuca să coacă pâine începea să iasă fum şi din coşul bătrânei, de parcă aceasta ar fi copt şi ea.

-Nu cumva s-o fi îmbogăţit sărăntoaca aia? s-a mirat vecina. Ia să mă duc să văd ce se întâmplă!

S-a dus la bătrână: într-adevăr, aceasta scotea  pâine din cuptor. Bătrâna a poftit-o la masă şi a ospătat-o cu pâine proaspătă.

Vecina a întrebat cu nedumerire:

-De unde ai tu pâine? Nu demult erai lipită pământului, şi acum coci pâine zi de zi?

Atunci, bătrâna i-a povestit că, săturându-se de batjocurile îndurate din pricina sărăciei, s-a apucat să bage în cuptor câte un tăciune fumegând ori de câte ori se apuca vecina să coacă pâine. A trecut aşa o săptămână, au trecut două, şi iată că i-a trecut prin cap:

-Ia să mă rog eu lui Dumnezeu să mă miluiască ori de câte ori pun tăciunele în cuptor!

Zis şi făcut. A pus tăciunele în cuptor, s-a rugat, şi deodată i-a bătut cineva la fereastră: un bătrân sărac, zdrenţăros, cerea şi el pâine – iar în casă nici urmă de pâine… I-a dat bătrâna ultimul său cartof. Bătrânul l-a mâncat şi iar a început să ceară pâine.

-De unde să-ţi dau eu pâine, măi omule? – i-a zis bătrâna.

-Păi scoate-o din cuptor! – a răspuns bătrânul. S-a uitat bătrâna în cuptor, şi acolo ce să vezi?

Ditamai pâinea rumenă. A strigat a mirare, a scos pâinea din cuptor şi a început să-i dea de mâncare bătrânului. Acesta a mâncat toată pâinea şi tot mai cerea.

-Nu mai am pâine! – a zis bătrâna.

-Mai scoate din cuptor! – a zis bătrânul.

Se uită bătrâna, şi ce să vezi? Iar a găsit o pâine. Scoate pâinea din cuptor şi se miră în gura mare:

-Până când o să-mi tot dăruiască Dumnezeu pâine?

-Până când o să împărţi cu inimă curată tuturor flămânzilor – a răspuns bătrânul.

De atunci nu s-a terminat niciodată pâinea în casa bătrânei celei bune la inimă.

Deosebirea între bani și piatră

window 3616887 960 720

Trăia cândva un om zgârcit, care a zidit în peretele beciului o mare sumă de bani. Zi de zi venea să stea de strajă la comoară, ca să n-o fure cineva.

Odată, cineva a băgat de seamă purtarea lui ciudată, l-a urmărit şi i-a furat banii.

Omul nostru a căzut într-o deznădejde înfricoşătoare: şedea zile întregi la intrarea în beci şi vărsa lacrimi.

A trecut pe alături un bătrân înţelept. Aflând ce i s-a întâmplat, acesta i-a dat amărâtului o piatră şi i-a grăit:

– Uite o piatră: pune-o în perete şi linişteşte-te. Pentru tine va fi totuna cu comoara. De vreme ce oricum nu îţi cheltuiai banii, care-i, în fapt, deosebirea între ei şi această piatră?

Ajutor la loterie

A fost odată un om care dorea tare mult să se îmbogăţească, şi a început să ceară de la Dumnezeu câştig la loterie.

-Eu nu pot să te ajut – i-a răspuns Dumnezeu fiindcă nu crezi în Mine!

Omul s-a jurat că de acum înainte va crede în  Dumnezeu, va începe să meargă la biserică, să păzească toate poruncile, şi va deveni un creştin osârduitor.

A trecut un an, au trecut doi, chiar trei, iar câştigul la loterie se tot lăsa aşteptat…

Omul a strigat din nou către Dumnezeu:

Doamne! Sunt trei ani de când mă rog, merg la biserică şi ţin posturile! Unde-i câştigul meu? Și a auzit răspunsul:

Să ştii că Eu te-aş ajuta cu drag, dar nu ai cumpărat biletul de loterie…

Articole similare aici.

Apa vieții, 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here