Biblioraftul. Știați că…

0
550

biblioraftBiblioraftul este o invenţie cunoscută şi un „accesoriu” indispensabil pentru orice birou.

De pildă, biblioraftul este un clasor de carton în formă de carte folosit pentru păstrarea corespondenţei, un dosar mare în care sunt ţinute documente aranjate în ordinea cerinţelor fiecărei persoane. Documentele sunt fixate în dosare cu ajutorul unor inele care sunt trecute prin găurile realizate în foile de plastic în care sunt introduse foile.

Istoria biblioraftului 

Începe, în Germania, în anul 1886 iar primul biblioraft inventat a fost de către germanul Friedrich Soennecken. Invenţia sa s-a fundamentat pe un sistem de inele, acesta era închis şi deschis cu ajutorul unui mâner dublu.

Singurul dezavantaj fiind: pentru a-l manipula era nevoie de ambele mâini, (pentru a deschide inelele). Pe data de 14 noiembrie 1886 Soennecken a brevetat perforatorul de hârtie pe care l-a folosit pentru a face găurile în hârtie iar, ulterior, să le stabilească în documentul propriu-zis.

În anul 1896, germanul Louis Leitz, fondatorul companiei “Esselte Leitz”, şi-a pus amprenta asupra acestei invenţii. Acesta a efectuat schimbări însemnate şi importante în dezvoltarea bibliorafturilor. Louis Leitz a făcut mai uşoară manevrarea lui punând sub mânerul dublu o manetă pe care se putea apăsa cu un singur deget, astfel maneta deschidea mânerul dublu cu uşurinţă, iar biblioraftul a devenit mai eficace.

O altă invenţie importantă a lui Louis Leitz a fost gaura din partea laterală a dosarului, iar în urma acestei invenţii ne oferă posibilitatea de a scoate mai uşor biblioraftul de pe raft.

Un alt design de biblioraft a fost inventat în anul 1889 de către Andreas Tengwall în Suedia.

Design-ul lui Tengwall beneficia de patru inele grupate în două perechi. Amplasarea găurilor sunt la 21 de milimetri, 70 de milimetri şi 21 de milimetri distanţă una de cealaltă.

La bibliorafturile cu două inele distanţa standard între cele două găuri, este de 80 de milimetri, iar la varianta cu patru găuri nu există un standard.

William P. Pitt a obţinut patentul pentru un biblioraft cu trei inele în 1904 iar acest biblioraft a devenit un standard în SUA, distanţa standard dintre găuri fiind de 108 milimetri.

Aşadar, bibliorafturile vin în mai multe dimensiuni standard respectând capacitatea dar şi mărimea hârtiei.

Majoritatea ţărilor folosesc bibliorafturi cu sisteme de două sau patru inele pentru a ţine foile de hârtie de dimensiune A4.

Astăzi bibliorafturile sunt încă utilizate foarte mult în arhive.

Totuşi, odată cu trecerea timpului şi cu avansările în tehnologie, se pare că toate datele vor fi trecute în format digital.

Mădălina M.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here