Bias din Priene (642-577 î.Hr.)

Bias din Priene (642-577 î.Hr.) este prima figură, cea mai bizară şi misterioasă dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei. Nu i se cunoaşte biografia, s-au păstrat doar fragmente cu informaţii modeste despre viaţa sa. Se crede că Bias a fost contemporan cu celebrul rege Cresus şi martor al cuceririi de către perşi a oraşelor din Asia Mică.


În vremea aceea, între Samos şi Priene se purta un război de durată.

În bătălia de la Drius, locuitorii din Priene au fost înfrânţi de milesieni. Bias s-a deplasat la Samos şi a reuşit să rezolve confiictul în condiţii satisfăcătoare pentru toate părţile. În acest fel, acţiunile militare au încetat.

În timpul celui de-al doilea război mesenian, Bias a răscumpărat câteva fetiţe dintre prizonierii luaţi de spartani, le-a crescut ca pe propriile fiice şi apoi le-a trimis acasă la părinţi, dându-le chiar şi zestre.

La puţin timp după aceasta, pescarii atenieni au scos la mal un tripod din bronz cu inscripţia „înţeleptului”. Tatăl uneia dintre fetiţe a luat cuvântul la adunarea poporului, a povestit despre fapta bună a filozofului şi a declarat că înţeleptul nu poate fi decât acesta, şi anume Bias. Adunarea poporului a fost de acord cu această declaraţie şi tripodul i-a fost trimis. Bias, după ce a citit inscripţia de pe tripod, a declarat că Înţeleptul este zeul Apollo şi nu a primit cadoul

După o vreme, în timpul asediului regelui lidian Alyattes, Bias şi-a salvat oraşul natal printr-un vicleşug, în urma căruia Alyattes a încheiat cu Priene o înţelegere de pace.

Fiind sfătuit de înţeleptul Bias, regele lidian Cresus a oprit pregătirile pentru construirea unei flote şi a început să susţină relaţii de prietenie cu locuitorii insulelor ionice.

Când Priene a fost cucerit de perşi, mulţi dintre locuitori au început să părăsească în fugă oraşul, străduindu-se să-şi ia cu ei toate averile. Doar Bias era foarte liniştit. Locuitorii oraşului au fost uimiţi de purtarea calmă a filozofului şi l-au întrebat de ce nu ia nimic cu sine, la care înţeleptul a răspuns cu fraza lui celebră: „Tot ce am, eu port cu mine”.

❖ Nu încuraja nesăbuinţa, iubeşte chibzuinţa.

❖ Cucereşte prin convingere, nu prin forţă.
❖ Majoritatea e rea.
❖ Când eşti sărac, ceartă-i pe bogaţi doar dacă nu te-ai îndatorat prea tare.
❖ Tot ce am, eu port cu mine.
❖ Nu te grăbi când vorbeşti, graba e semnul nebuniei.
❖ Împarte-ţi viaţa astfel ca şi cum ai mai avea de trăit şi puţin şi mult.
❖ La tinereţe fă-ţi provizii de înţelepciune pentru bătrâneţe, fiindcă nu există avuţie mai de preţ.
❖ Când se desfată omul? Când are un câştig.

❖ Când mai mulţi se apucă de-o treabă, nu-i a bine.

❖ Autoritatea asupra poporului e mai mare atunci când legea sperie la fel ca un tiran.
❖ Care este cel mai bun sfetnic? Timpul.
❖ E mai bine să lămureşti o ceartă între doi duşmani decât între doi prieteni, fiindcă se ştie că după aceasta unul dintre prieteni îţi va deveni duşman, iar unul dintre duşmani – prieten.
❖ Cea mai bună casă e aceea în care stăpânul se poartă la fel de liber, după cum o face şi în afara ei – după voia legii. Iubeşte discernământul.
❖ La întrebarea: „Ce ocupaţie îndrăgeşte omul?” Bias a răspuns: „Câştigul uşor”. La întrebarea:„Ce este greu?” Bias a răspuns: „Să suporţi cu nobleţe trecerea la mai rău”. La întrebarea: „Ce este omului plăcut?” Bias a răspuns „Speranţa”.

❖ Trebuie să te priveşti în oglindă, şi dacă arăţi foarte bine, fă fapte foarte bune, iar dacă arăţi rău, îndreaptă-ţi defectul de la natură printr-o purtare cuviincioasă.

❖ Nu flecări: dacă dai greş, o să regreţi.
❖ Nu fi nici prost, nici rău.
❖ Nu te grăbi să te apuci de treabă, dar odată ce te-ai apucat, fii statornic.
❖ Pe cel nevrednic nu-l lăuda că e bogat.
❖ Doar un suflet bolnav se poate simţi atras de cele imposibile şi poate fi surd la nenorocirea altuia.
❖ Nefericit e acela care nu poate suporta nefericirea.

❖ De pe urma conducătorului lipsit de minte ţara nu are niciun folos.

❖ Despre zei să spui că există.
❖ Cel care înoată pe puntea corăbiei, nu se află nici printre cei vii, nici printre cei morţi.
❖ Cauza oricărui succes caut-o la zei, şi nu în tine însuţi.
❖ Puterea omului se trage de la natură, ştiinţa de a vorbi spre binele ţării vine din suflet şi din discernământ, iar bogaţia e pentru mulţi rezultatul purei întâmplări.
❖ Ascultă mai mult şi vorbeşte când se cuvine.

❖ Gândeşte-te bine ce faci.

❖ Cei răi sunt peste tot în majoritate.
❖ Regele sau tiranul dobândeşte slavă când dă primul exemplu de supunere în faţa legii.

Articole asemănătoare puteţi găsi aici.

Enciclopedia înţelepciunii, A. Belski, E. Golistrom, Z. Kabyş, Gh. Chiriac, O. Kobeakova, I. Lopatin, B. Meşcereakov, A. Nikonova, O. Parhomenko, L. Prokopenko, D. Pronin, I. Cizova, V. Toderica, B. Frumosu, N. Cervatiuk