Povestea lui Moș Crăciun

0
727
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
bătrânul meșter - mos craciunCândva, de mult, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate jucăriile și nu semănau una cu alta.

Ca să faci jucării, nu e de ajuns să fii îndemânatic. Mai trebuie să pui suflet și multă imaginație. Să-ți poți închipui ce și-ar dori copii, cum s-ar juca, ce jocuri ar inventa și ce vise ar plăsmui de la o jucărie. Iar bătrânul meșter era neîntrecut în toate acestea, pentru că iubea copiii mai mult decăat orice pe lume.

Bătrânul știa că, uneori se întâmplă să le fie dragă o jucărie mică și simplă mai mult decât una mare și foarte scumpă. Se întâmplă să se lege foarte mult de un căluț,  de un ursuleț sau de o păpușică pe care și-o iau seara cu ei în pat, iar dimineața o ascund în ghiozdan când pleacă la școală. Totul e să nu uiți să pui sub brad ceva mic și drăguț pentru ei.

În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca prin oraș să-și vândă jucăriile.

Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați. Meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.

Dar asta nu-i scădea bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun.

Până într-un an în care …

În drum spre casă, bătrânul gândea:

„Aș vrea să pot face atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere.”

Și cum mergea așa, pe gânduri, văzu în zăpadă un pui de căprioară, care-l privea cu ochi triști.

– Sărmană făptură, ce te doare?

Se pare că puiul de căprioară se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce-a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana și l-a ajutat să se ridice.

Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu un glas limpede ca de copil:

– Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ta fierbinte se va împlini. Ca din pământ apăru o sanie fermecată purtată în zbor de niște reni minunați.

Și bătrânul s-a înălțat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basm.  Chiar și hainele lui sărăcăcioase se  preschimbară în niște straie neobișnuite.

N-ar fi putut spune cât și unde l-a purtat sania fermecată.

Într-un târziu, a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferestre luminate. O mulțime de pitici ca din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materiale erau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată.

Iar bătrânul meșter priceput, îi îndruma pe pitici și împreună făceau jucării, mereu mai multe și mai frumoase.

Pentru  fiecare copil din lume, jucăria pe care și-o dorește.

În seara de Ajun sosesc colindători. La fiecare casă, ei aduc vestea minunată a Nașterii Domnului și urează un an bun și îmbelșugat.

Este noaptea din an când visele copiilor se împlinesc.

A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu are margini.

De aceea aceste Sfinte Sărbători, când stăm de vorbă cu toții în jurul mesei încărcate cu bunătăți, nu trebuie să îi uităm pe cei sărmani.  Moșul are grijă de ei o dată pe an. Noi trebuie să me gândim la eu mereu.

Ghidul Educatoarei” , Maria Comănescu, Doina Gheorghe  

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here