Momente de referință din istoria universală – Bătălia de la Rosebecke

0
89

phillip-van-artevalde Bătălia de la Rosebecke

Pe câmpul de la Rosebecke a fost îngropată, pe 27 noiembrie 1382,  libertatea Flandrei.

Pentru tânărul rege Carol al Vl-lea al Franţei în schimb, această dată a însemnat cel mai mare triumf al vieţii sale. Un contemporan al vremii relata faptul că miile de halebarde arătau ca o pădure, atunci când armatele oraşelor flamande se pregăteau de luptă lângă Rosebecke, la nord-est de Ypres.

Contingentele din Gent, Bruges şi Ypres, precum şi din alte oraşe erau formate exclusiv din locuitori pedeştri, în falange largi şi grele. Să fi sosit, oare, acum în lupta pentru Flandra ceasul revanşei pentru regele de 14 ani Carol al VI- lea al Franţei?

În locul regelui minor, armata era condusă de Olivier de Clisson, poreclit „Măcelarul” din cauza cruzimii sale extraordinare. Războinicul experimentat şi-a aşezat întreaga armată în centrul Rosebecke; o parte a cavaleriei trebuia să se dea jos de pe cal şi să lupte la sol, pentru a putea ţine mai bine ofensiva.

Majoritatea cavalerilor au fost postaţi în două grupe pe ambele aripi.

Comandantul apărării cetăţeneşti, Phillip van Artevelde fusese ales la Gent, în luna decembrie a anului precedent. El a fost succesor al tatălui său Jacob van Artevelde. Comandantul nu se găsea tocmai într-o situaţie de invidiat.

Tatăl său a îndrăznit să joace un joc periculos. Acesta a aspirat la o alianţă a oraşelor flamande cu regele Angliei. Acesta se afla în ostilităţi cu Franţa din cauza posesiunilor sale normande. Astfel de încurcături nu erau deloc pe placul majorităţii din Gent; astfel că, în iulie 1345, Jacob van Artevelde şi 70 dintre aparţinătorii săi au fost înfrânţi în timpul unei revolte populare.

Fiul acestuia trebuia să rişte însă şi mai mult dacă dorea să sfideze ocuparea Flandrei de către Franţa. Acesta se văzu nevoit să atace pe câmp în acea zi friguroasă de noiembrie armata franceză. Avea scopul de a lovi exact în centrul acesteia. Doar atunci putea să spere că va reuşi să înfrângă cavaleria cu cei 8.000 până la 9.000 de oameni ai săi.

Le Seigneur de Glisson considera bătălia ca şi câştigată.

Falanga lui Artevelde s-a năpustit asupra armatei franceze pedestraşe, ale cărei rânduri au început a se clătina în urma puternicei prime lovituri, au dat puţin înapoi, însă au continuat să opună rezistenţă. S-a încins mai apoi o luptă aprigă, asupra căreia Phillip van Artevalde pierdu contactul.

Atunci cavaleria franceză călare pe cai aprigi de luptă s-a năpustit de pe aripile de unde erau poziţionaţi. Falanga flamandă, care era încolţită într-un spaţiu foarte restrâns, a fost îngrămădită unii peste ceilalţi. Mulţi dintre flamanzi s-au omorât călcându-se în picioare unii pe ceilalţi în panică.

Atunci când a fost găsit trupul Artevelde, se spune că acesta nu avea nicio rană, acesta murise din cauza zbuciumului. Mii de flamanzi au rămas grav răniţi sau morţi pe câmp.

Astfel se încheia cea de a doua încercare de a apăra libertatea bogatelor oraşe flamande îm­potriva Franţei.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila