Oraş Băile Tușnad – stațiune balneoclimatică permanentă de interes general situat pe malul stâng al Oltului, la contactul masivului vulcanic Harghita cu Munţii Bodoc, la altitudinea medie de 650 m.
Lacul Ciucaş e situat in centrul staţiunii Băile Tușnad.
Aşezarea, cea mai sudică localitate a judeţului Harghita, a fost menţionată pentru prima dată în secolul al XV-lea (1421). Primele informaţii despre izvoarele minerale de aici dateaza din anul 1600. În 1845 s-a construit cel dintâi pavilion de băi (după ce cu trei ani înainte, în 1842, specialiştii declaraseră apele minerale drept „tămăduitoare”); în 1866 s-au efectuat primele analize chimice ale apei minerale provenită din izvorul Stănescu; atunci s-a amenajat o alee pentru plimbări. Incepând cu anul 1900, Lacul Ciucaş din centrul staţiunii a fost amenajat pentru canotaj şi înot (vara), precum şi pentru patinaj (iarna). În perioada interbelică numărul celor veniţi la cură sau odihnă la Băile Tuşnad a înregistrat o creştere deosebită, în anul 1937, de exemplu, staţiunea fiind frecventată de peste 3 000 vizitatori.
Prin forarea în anul 1971 a trei puţuri, cu adâncimea de aproximativ 90 m, au crescut posibilităţile de îmbuteliere a unei mari cantităţi de apă (120000 litri de apă carbogazoasă de masă într-o zi). De asemenea, în apropierea Lacului Ciucaş s-au descoperit şi ape termale, care ating temperatura de 62°C la izvor. Climat de depresiune intramontană; temperatura medie anuală este de cca 6°C (în iulie, 17,5°C, iar în ianuarie, —4°C); precipitaţiile medii anuale ating 600—700 mm; de menţionat că stratul de zăpadă, care se menţine, în medie, 80 de zile pe an, favorizează practicarea sporturilor de iarnă.
Factori naturali de cură la Băile Tușnad
– ape minerale bicarbonatate, clorurate sodice, calcice, magneziene, feruginoase, carbogazoase (folosite atât în cura internă, cât şi în cea externă); mofete naturale uscate; bioclimat de cruţare, aer puternic ionizat, bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi.
Indicaţii: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni endocrine, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni renale şi ale căilor urinare, nevroză astenică.
Din Băile Tuşnad se organizează numeroase drumeţii şi excursii în împrejurimi, la Stânca Şoimilor (1 046 m alt., unde se deschide o larga panoramă spre oraş şi Valea Oltului), Stâncile Turnurilor (761 m alt., care au forma unor turnuri uriaşe), Piscul Cetăţii (1 302 m alt., punct unde se găsesc vestigiile unei cetăţi dacice), Muntele Ciumatu, unde se află Lacul Sfânta Ana, unicul lac de origine vulcanică din ţară.
Lacul Sfanta Ana face parte dintr-o rezervație naturală mixtă.
Gradul redus de mineralizare al apei (50—70 mg/1)este una dintre particularităţile lacului. Acest fapt este datorat rocilor prin solubile din con stituţia versanţilor. Fauna lacului, în general săracă, cuprinde şarpele de casă (Natrix natrix), tritonul crestat (Tritonus monlandoni), ploşniţa de apă, crustacee inferioare şi somnul pitic (Ictalurus nebulosus), colonizat aici din anul 1908 (Sfînta Ana este singurul lac de munte în care se găseşte această specie).
Lacul face parte dintr-o rezervație naturală mixtă, cu suprafaţa de 76 ha, care mai cuprinde şi mlaştina Mohoş, denumită şi Lacul cu Muşchi. În mlaştina situată la altitudinea de 1 120 m, se găseşte nămol de turbă, într-un strat gros de 9—10 m. Pe locul mlaştinii exista un lac, tot de origine vulcanică. El dispărut datorită eroziunii produse de Pârâul Roşu. Acesta izvorăşte din mlaştină, la care s-a adăugat colmatarea cu aluviuni aduse de apele de pe versanţi. Pe teritoriul rezervaţiei se întâlnesc specii forestiere (mesteacăn, pin); pâlcuri de muşchi din speciile Polytrichum şi Sphag-num; păianjenul de munţi înalţi (Mitropus mărio).
Sâncrăieni – pe raza aşezării se găsesc peste 120 de izvoare de ape minerale bicarbonatate şi feruginoase indicate în tratarea afecţiunilor cardio vasculare. „Mlaştina cu borviz”, ce ocupă 15 ha, adăposteşte o flora ce cuprinde specii rare, relicte glaciare, printre care amintim: mes teacănul pitic, roua cerului, floarea cenuşie (Ligularia sibirica) ş.a. În anul 1953 la Sîncrăieni s-a descoperit un mare tezaur dacic de argint.
”România, o enciclopedie a naturii”, Ion Manta
