Bacterie cauzatoare de ulcer

0
189

bacteriaBacteria Helicobacter pilori se instalează în micile fisuri din pereţii stomacului, provocând ulceraţii. Observaţi prin microscop, aceşti microbi care mişună prin leziunii pot încetini refacerea ţesutului epitelial. Atât contracţiile intestinale, cât şi chimiotaxia sunt proprietăţi cruciale pentru colonizarea H. pilori în stomac. Mutaţiile genetice care nu sesizează schimbările de pH sau concentrațiile de substanțe chimice, cum ar fi ureea, arginina sau dioxidul de carbon sunt mai puţin cauzatoare de ulcere, necesită un numǎr mult mai mare de bacterii, decât de tulpini în mediu natural. Nu este însă clar cum a reuşit aceastǎ bacterie să colonizeze mucoasa stomacală.

De cele mai multe ori, microbiologii ignorǎ proprietăţile fundamentale ale bacteriilor – migrează şi simt exact ce organ urmează să colonizeze – care au influenţe majore în producerea bolilor.

Consumul de alcool şi de sare în cantităţi mari, fumatul şi anumite medicamente pot contribui la apariţia de mici leziuni în epiteliul gastric. Şoarecii au fost folosiţi drept cobai pentru a testa efectele şi răspunsul bacteriei Helicobacter pilori la distrugerea ţesuturilor. Li s-a indus ulcer şi peste două zile au fost infectaţi cu tulpina acestei bacterii. În decurs de o lună, şoarecii neinfectaţi s-au vindecat total de ulcer. În schimb, la sfârşitul aceleiaşi perioade, şoarecii infestaţi cu H. pilori sufereau în mod vizibil de ulcer. S-a observat că pe toată mucoasa stomacului unui animal bolnav coabitau mult mai multe bacterii.

Acest studiu de ultimă oră intenţionează să demonstreze faptul că dacă în interiorul stomacului exista iniţial o leziune, oricât de mică, bacteria îşi va alege gazda şi se va dezvolta în acea zonă lezată.

Astfel, specialiştii au explicat rolul contracţiilor intestinale şi al chimiotaxiei, afectând o mică porţiune din stomacul unui şoarece cu ajutorul laserului. Timp de 15 minute, ei au urmărit mişcările acestei bacterii, un mutant genetic lipsit de motilitatea proteinelor flagelare şi un mutant genetic mobil, dar incapabil de chimiotaxie.

Bacteriile sunt singurele care s-au adunat în jurul zonei afectate, inhibând procesul de vindecare şi refacerea ţesuturilor. Însă, mutaţiile genetice au migrat pur şi simplu de la mucoasǎ către lumenul gastric.

Rămâne un mister locul spre care se îndreaptă bacteriile. Deşi chimiotaxia nu a fost considerată un mecanism virulent crucial, acest test dovedeşte că ţinta terapiei este tocmai chimiotaxia. O problemă şi mai mare este de ce H. pilori provoacă ulcerul, atât timp cât poate aduna substanţe nutritive mai bune sau o nişă pentru a supravieţui.

Deocamdată, rezultatele sugerează că obiceiurile aparent inofensive pentru stomac – câteva pahare cu băutură sau administrarea de aspirină – ar putea stimula bacteria în zonele în care celulele epiteliale au murit. În aceste regiuni se dezvoltǎ H. pilori, cauzatoarea maladiei. Se spune cǎ factori externi, precum alcoolul sau medicamentele non-steroidiene anti-inflamatorii ajutǎ la creşterea riscului de îmbolnăvire de ulcer.

Pe viitor, cercetătorii îşi propun să descopere dacă Helicobacter mizează pe fluctuaţia de celule normale – celule epiteliale moarte şi înlocuite – ca să-şi poatǎ găsi o nişă pentru infectare. O singură celulă este suficientă pentru ca bacteria să se rǎspândeascǎ.

Sursa: http://www.the-scientist.com 

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here