8 curiozități despre Azteci

Aztecii din civilizația precolumbiană

0
135

Aztecii
Aztecii

Aztecii din civilizația precolumbiană

  Aztecii -Veniti din sudul Mexicului,unde traiau stramosii lor toltecii, aztecii popor cuceritor, se stabilesc in sec. al-XIV-lea, pe valea fluviului Mexico. Aici isi construiesc capiatala, Tenochtitlan. In sec. al-XIV-lea, imperiul lor se intinde de la Atlantic pana la Pacific. Societatea azteca este impartita in mai multe categorii:prima categorie este cea a razboinicilor si a preotilor.

Aztecii se împărțeau pe clase sociale

Urmeaza apoi categoria negustorilor,dupa care cea a taranilor. În fine, in partea de jos a scarii sociale se afla servitorii si sclavii. Ca si toltecii, aztecii practica cultul Sarpelui cu pene, divinitate numita si Quezalcoatl. Pentru a-si slavi zeii,aztecii jertfesc oameni. Fiind de aceea temuti de popoarele vecine, nevoita sa le furnizeze captivi pentru sacrificii.

Aztecii făceau negoț cu pene de păsări și boabe de cacao

Aztecii cultiva porumb, fasole, pepeni, vanilie, rosii, cateva soiuri de bumbac si tutun. Negustorii (pochtecas) aduc produse din toata America. Negotul se face sub forma schimbului de obiecte pretioase (jaduri,turcoaze), de pene de pasari si de boabe de cacao.

Aztecii practicau sporturi şi aveau multe preocupări artistice

În ciuda concepţiei care îi echivalează cu sălbaticii. Se pricepeau la ceramică şi sculptură, dar şi desenau foarte frumos. Creeau diverse modele artistice pe care războinicii le foloseau ca tatuaje, onorându-I astfel pe artişti. De asemenea, iubeau poezia.

Aztecii practicau sporturi cu mingea

Aztecii erau şi împătimiţi ai sporturilor, cel mai practicat fiind Ullamaliztli, un joc cu o minge grea de cauciuc. Obiectivul jocului jucat într-o arenă numită Tlachtli era de a trece mingea printr-un mic inel de piatră. Se juca greu, căci mingea nu avea voie să atingă pământul şi jucătorii o puteau lovi doar cu capul, coatele, genunchii şi şoldurile.

La azteci şcoala era obligatorie

Se acorda o mare importanţă educaţiei primite acasă, dar în acelaşi timp amerindienii organizaseră un sistem public de învăţamânt. Şcolile se diferenţiau în funcţie de nivelul material al copiilor şi de sexul acestora. Cei mai nobili frecventau şcoala Calmecac, unde preoţii îi instruiau în domenii precum istoria, astronomia, arta, diplomaţia, guvernarea. Cei mai săraci frecventau şcoala Cuiracacalli, care se baza mai mult pe pregătirea viitorului soldat. Fetele mergeau la şccoli separate, dar ele învăţau mai mult acasă îndeletniciri domestice precum ţesutul sau gătitul.

Cei mai multi azteci au pierit nu în războaie, ci din cauza bolilor. Nici vorbă de vreo excelenţă militară spaniolă. De fapt, atacurile iniţiale ale lui Cortes au fost respinse rapid. Aztecii aveau mari şanse să-i alunge de tot dacă nu ar fi contractat de la ei variola, care pur şi simplu i-a decimat. Se estimează că undeva în jur de 20 de milioane de azteci au murit în mai puţin de 5 ani.

Numele de ‘azteci’ l-au primit după contactele cu europenii.Ei nu se denumeau pe ei înşişi astfel. Occidentalii i-au botezat astfel după numele unui centru urban important din nordul Mexicului, populat din secolul al XII-lea:Aztlan. Aztecii se referau la ei cu numele de ‘Mexica’, moştenit de către Mexicul contemporan.

Aztecii aveau un sistem de scriere avansat, dar şi unul de înregistrare a evenimentelor. Limba lor se numea N’ahuatl şi se folosea de o formă de scriere pictografică. Învăţăturile despre redactarea cronicilor erau foarte specializate. Erau  rezervate unui număr restrâns de scribi şi preoţi care beneficiau de educaţia potrivită.

 Cronicile aztece

Cronicile se păstrau pe materiale de scris fabricate din scoarţă sau piei de căprioară. Se scria utilizând cărbunele, iar cronicile se şi colorau de obicei cu substanţe pe bază de plante. Aztecii ţineau anale istorice, înregistrări ale taxelor, informaţii referitoare la ceremoniile religioase, ba chiar se întreceau şi în a scrie poezii. Uneori asamblau foile într-un soi de carte, un codice.

Obiceiuri funerare la Azteci

Un lucru mai cunoscut este că aveau nişte obiceiuri funerare care ni s-ar părea puţin…bizare. Am auzit cu toţii legende despre clădiri construite peste cimitire ale indienilor, dar aztecii nu aveau nimic împotriva constructiei peste morminte. De fapt, ei aveau chiar obiceiul să-şi îngroape morţii chiar sub sau pe lângă casă. Dacă era vorba despre nişte personaje importante, se recurgea în schimb la incineraţie. Prin ardere se considera că sufletul este purificat şi trimis direct în versiunea lor de rai.

Aztecii îşi timiteau adesea copiii în sclavie. 

Nu era un fapt neobişnuit în societatea amerindienilor ca cineva care a sărăcit prea mult să-şi vândă copiii. Mulţi azteci se vindeau chiar pe ei înşişi. Prin acest act determinat de condiţiile foarte precare, sperau să aibă ceva câştiguri pentru a se răscumpăra. Unii rămâneau sclavi toată viaţa. Ceea ce nu este surpinzător deoarece condiţia de sclav în această societate nu avea numai dezavantaje. Sclavii se puteau căsători şi puteau deţine propriul pământ.

O practică raspândită o reprezenta poligamia

Aztecii aveau dreptul la mia multe soţii, dar relaţiile se bazau pe anumite reguli stricte. Prima soţie se considera cea mai importantă, singura alături de care bărbatul săvârşea o ceremonie religioasă. Celelalte soţii erau secundare, dar nu lipsesc din documente. Bărbatul avea obligaţia de a le trata pe toate cu acelaşi respect.

Divorțul era permis în unele situații

Deşi el este personajul dominant al gospodăriei, femeile aztece deţineau şi ele o oarecare doză de putere în societatea aztecă. Soţiile adiacente contribuiau la averea familiei şi îi întăreau prestigiul. De aceea se bucurau de o înaltă semnificaţie culturală. Divorţul se permitea în anumite situaţii, dar adulterul era pedepsit cu moartea.

Sursa – Historia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here