Avraam – prietenul lui Dumnezeu

Avraam, părintele poporului evreu

0
826
Avraam părintele
Avraam părintele

Avraam părintele poporului evreu

Avraam părintele („Tată a multe neamuri”) este amintit în Noul Testament nu numai ca părintele poporului evreu, ci și al creștinilor. Adică al celor care au crezut în Hristos, din toate neamurile, ca cei ce moștenesc făgăduința dată Lui. În vremea patriarhilor, tatăl era preotul pentru întreaga familie.

Avraam este numit părintele după trup – chiar și al lui „Iisus Hristos

Fiul lui David, fiul lui Avraam” (Matei 1, 1). Despre el, Mântuitorul spune iudeilor care căutau să-L omoare: „Părintele vostru Avraam a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat” (Ioan 8, 56). Adică în ziua și în încercarea de jertfire a lui Isaac, el a văzut preînchipuită ziua jertfei răscumpărătoare a lui Hristos.

Dumnezeu i-a cerut lui Avraam jertfa fiului său

Avraam părintele -Vorbind despre preexistența Sa ca Dumnezeu, zice: „adevărat vă spun vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam” (Ioan 8, 58).

Sfântul Apostol Pavel amintește deseori pe Avraam părintele, pentru credința lui. Când i s-a făgăduit un fiu. Și a fost  pus la încercare și  i s-a cerut să-l jertfească. Lui Avraam părintele  i s-a socotit credința și fapta ca dreptate înaintea lui Dumnezeu. De aici, Sfântul Pavel vorbește mai mult de „dreptatea prin” sau „din credință”.

Sfântul Iacov accentuează la Avraam „dreptatea din fapte”

Când a vrut să jertfească pe Isaac. El îl mai numeşte și „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2, 23). Sfântul Pavel numește pe Avraam și părintele lui Iisus – după trup – Care venind în lume „n-a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat, spre a Se asemăna întru toate fraților, pentru ca ispitit fiind El să poată să le ajute și celor ce se ispitesc” (Evrei 2, 16-18).

Și tot el numește pe creștini „urmași ai lui Avraam”

„Fii ai lui Dumnezeu și fii ai făgăduinței”. Avraam moștenind făgăduința lui Dumnezeu și dobândind dreptatea din credință și din fapte, este și în cer părintele celor fericiți și drepți. De aceea, când a murit săracul Lazăr – spune Mântuitorul – sufletul lui a fost purtat și dus de îngeri „în sânul lui Avraam”. Astfel, expresia a devenit una dintre denumirile oferite raiului.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here