„Lucrătorul viei, nu pleacă din vie până ce n-a cules toţi strugurii”

0
160
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

vie struguri AvraamAvraam și bogatul – Lucrătorul viei, la cules, nu pleacă din vie până n-a cules toți strugurii – Despre pilda lui Lazăr – Parabolă – Vorbirea dintre bogat și Avraam – Sf. Ioan Gură de Aur

Lucrătorul viei nu pleacă până n-a cules toți strugurii 

În această zi trebuie neapărat să-mi isprăvesc cuvântul cu privire la pilda lui Lazăr. Voi socotiţi poate că am spus tot ce se putea spune; eu însă nu mă voi folosi de neştiinţa voastră spre a voastră înşelare; nici nu mă voi opri până ce nu voi lua la plecare tot ce e cu putinţă de văzut. Că și lucrătorul viei, la cules, nu pleacă din vie până ce n-a cules toţi strugurii. Aşadar, pentru că și eu mai văd încă ascunse în cuvintele parabolei gânduri, ca sub frunze, vă îndemn să le culegem cu luare-aminte şi pe acestea, folosindu-ne de cuvânt în loc de cosor. O vie odată culeasă rămâne goală de rod, numai cu frunze; dar via cea duhovnicească a dumnezeieştilor Scripturi nu-i astfel; chiar dacă am luat tot ce se vede, totuşi mai rămâne cea mai mare parte.

„Cu cât sapi în adânc, cu atât izvorăsc mai multe gânduri dumnezeiești”

Înaintea mea au vorbit mulţi despre această parabolă şi vor vorbi poate mulţi și după mine, dar nimeni nu va putea goli toată bogăţia ei. În aşa fel e bogăţia dumnezeieștii Scripturi. Cu cât sapi în adânc, cu atât izvorăsc mai multe gânduri dumnezeiești. Că este un izvor care nu seacă niciodată. Ar fi trebuit să vă plătesc datoria cu al meu cuvânt la slujba (Sfintei Liturghii) de mai înainte, dar am socotit că nu este bine să trecem sub tăcere faptele mari ale fericitului Vavila și ale perechii de sfinți mucenici de după el. De aceea am amânat scadenţa, păstrându-vă pentru azi plata întregii datorii.

Haide dar, pentru că am dat și părinţilor cuvintele de laudă, nu cele după vrednicia lor, ci cele după puterea mea, să vă dau și vouă ceea ce a mai rămas din această parabolă. Dar ca să nu vă obosiţi înainte de a ajunge la sfârşit, voi lua cuvântul de acolo de unde l-am lăsat mai înainte. Unde l-am lăsat? La prăpastia care desparte pe păcătoşi de drepţi.

După ce a zis bogatul: Trimite pe Lazăr, Avraam i-a spus lui: Prăpastie mare s-a întărit între noi și voi, ca aceia ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi! Și am arătat prin multe cuvinte că trebuie să avem nădejdea mântuirii mai întâi în iubirea de oameni a lui Dumnezeu; iar apoi în propriile noastre fapte, și să nu socotim că ne pot veni în ajutor părinţii, bunicii, străbunicii, nici rudele, prietenii, cunoscuții sau vecinii. Că fratele nu izbăveşte; va izbăvi omul?

Hrănește pe cel flămând

Oricât s-ar ruga și ar cădea în genunchi cei care au plecat de aici cu păcate, zadarnice și de prisos vor fi toate rugile lor. Cele cinci fecioare le-au rugat pe prietenele lor să le dea untdelemn, și n-au căpătat . Cel care a îngropat talantul în pământ s-a dezvinovăţit mult, dar tot a fost osândit. Cei care n-au hrănit pe cel flămând, nici n-au dat apă celui însetat, au crezut și ei că-și găsesc scăparea în neştiinţă, dar nici ei n-au dobândit iertare. Alţii nici n-au putut spune ceva; de pildă, acela care nu era îmbrăcat în haină de nuntă era învinuit și tăcea. Nu numai acesta, ci și altul, având ură pe aproapele său și cerându-i datoria de o sută de dinari, n-a avut ce să spună când, mai târziu, a fost învinovăţit de către stăpânul său de cruzime și neomenie.

Se vede dar de aici că nimic nu ne va putea ajuta acolo, dacă nu avem fapte bune. Fie de cădem în genunchi și ne rugăm, fie de tăcem, tot va veni peste noi osânda și pedeapsa. Ascultă, că și bogatul acesta a cerut două lucruri lui Avraam și n-a dobândit niciunul. Mai întâi s-a rugat pentru el, zicând: Trimite pe Lazăr; apoi nu s-a mai rugat pentru el, ci pentru fraţii lui. Dar nu i s-a împlinit nicio cerere. Una, cea dintâi, era cu neputinţă; a doua, cea pentru fraţi, de prisos.

Vorbirea dintre bogat și Avraam – Importanța faptelor bune – Să-l auzi pe Dumnezeu vorbind

Dar, dacă vreţi, să fim cu mai multă luare-aminte la vorbirea dintre bogat și Avraam. Dacă, atunci când un dregător aduce în mijlocul pieţei pe un osândit, îl înconjoară cu călăi și-i pune de-i sfâşie carnea vinovatului în bătăi, toţi aleargă cu multă grabă, voind să audă ce va întreba judecătorul și ce va răspunde împricinatul, cu atât mai mult noi trebuie să ascultăm cu luare-aminte aici ce doreşte osânditul acesta, adică bogatul, și ce răspunde dreptul Judecător prin Avraam. Că nu patriarhul era judecătorul, chiar dacă grăia el.

După cum la tribunalele acestea din lume, atunci când vinovaţii sunt tâlhari sau ucigaşi, legile îi obligă să stea departe de faţa judecătorului și nu le îngăduie să-i audă vocea, făcându-i de ruşine, pe lângă altele, și prin aceasta, iar pentru întrebările judecătorului și răspunsurile acuzaţilor se foloseşte un mijlocitor, tot aşa s-a întâmplat şi atunci. Osânditul, adică bogatul, nu-L auzea pe Dumnezeu vorbindu-i, ci pe Avraam care era un mijlocitor și aducea osânditului spusele Judecătorului. Avraam nu grăia de la el cele ce le grăia, ci îi citea legi dumnezeiești și-i arăta poruncile aduse de sus. De acea bogatul nici nu avea ce să spună împotrivă.

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Pentru mai multe pilde accesați rubrica Spiritualitate.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here