Avioane vestite şi piloţi celebri…

0
469
Translate in

avioaneOmul a năzuit dintotdeauna să zboare asemenea păsărilor cerului, şi la început, a crezut că singurul mijloc ce-i stătea la dispoziţie erau aripi confecţionate din materiale uşoare  (pene, şiţă).

Cele dintâi ecouri despre încercări în acest sens le aflăm în legende, aşa cum sunt cea binecunoscută a lui Icar şi a tatălui său Dedal, sau a Meşterului Manole.

Despre aceşti “oameni minunaţi în maşinile lor zburătoare” ori despre numeroase aparate de zbor, ce au marcat jaloane importante ale dezvoltării ştiinţei şi tehnicii mondiale, s-a tot vorbit.

De pildă, la 18 martie 1906, la Montesson, în Franţa, Traian Vuia se înălţa în aer, într-un salt de vreo 12 metri, cu un aparat de construcţie proprie. Avionul, pe care îl numise Liliacul, avea aripi de pânză impermeabilă întinsă pe un schelet metallic. A fost momentul de început al unei maşini aeriene care a învins acţiunea gravitaţiei şi a plutit în aer câteva clipe memorabile cu propria putere instalată la bord.

În acelaşi an, avionul Santos Dumont, atinge, se pare, viteza de…41, 3 km/h. Mulţi erau de părere că seamănă cu un…coteţ pentru găini, el zbura mai bine decât aceste domestic înaripate.

Pe de altă parte, anul 1910 este însemnat în evoluţia aviaţiei prin: aparatul lui Bleriot care a zburat cu 106 km/h; apariţia hidroavionului lui Henry Fabre; pe data de 16 iunie la Bucureşti a fost efectuat primul zbor al celui dintâi avion conceput şi construit în România, aeroplanul lui Vlaicu I.

Originalitatea acestui aparat constă în faptul că avea cârma de înălţare montată în faţă, poseda două elice în tandem, rotindu-se în sens contrar. În luna octombrie, la cel de-ai doilea salon aeronautic de la Paris, Henri Coandă prezenta şi realize un zbor cu avionul fără alice, inventat de el, introducând pentru prima dată în lume, denumirea de turbopropulsor. De fapt, a fost premergătorul avioanelor turboreactoare din zilele noastre.

Anul 1913 marchează traversarea Mării Mediterane realizată de francezul Roland Garros cu un avion Morane-Saulnier . Tot atunci, avionul construit de Deperdussin, pilotat de Prevost a reuşit recordul cu viteză de 203 km/h.

De altminteri, trebuie precizat că primele recorduri de viteză au fost atinse, nu în competiţii, ci în cadrul unor încercări. O reglementare oficială a apărut abia la 6 ianuarie 1920, elaborată de Federaţia Aeronautică Internaţională.

Anul 1920 a adus şi saltul recordului până la 302 km/h, realizat de Sadi Leconte pe un avion Nieuport.

În 1923, aparatul Curtiss, pilotat de locotenentul Bron marchează viteza de 417 km/h. La noi, -proiectat încă din anul 1923- hidroavionul “Getta”- primul aparat de acest tip gândit  şi construit de un roman, inginerul Radu Stoica- şi-a luat zborul de pe suprafaţa apelor din bazinul Titan-Constanţa, la 15 august 1925.

Recordul de viteză fusese ridicat la 450 km/h, în anul 1924 cu un avion Bernard, condus de adjutantul Bonne.

Anul 1925 este anul în care Larsen organizează o expediţie reuşită la Polul Nord, cu ajutorul avionului “Dornierwul”.

Prima traversare a oceanului Atlantic- eveniment de-a dreptul senzaţional pe atunci (din SUA către Franţa) a fost efectuată în 1927 de pilotul Lindberg, cu un avion “Ryan”.

Anul următor, 1928, este marcat de pilotul De Bernardi, care zboară cu 512 km/h la bordul hidroavionului Machhi, iar în 1931, alt hidroavion, “supermarine” condus de pilotul Stainforth, atinge 655 km/h.

Mai trec vreo câţiva ani, până în 1939, când un aparat “Messerschimitt”condus de Wendel, marchează 755 km/h.

Noutatea realizării unui zbor fără escală în jurul lumii vine în 1947, pe un aparat “Boieing B 29”, care a fost alimentat în zbor cu carburant.

Marile recorduri a ceea ce înseamnă încă “din trecutul eroic al aviaţiei” sunt atinse în 1956 de un aparat BellX2 Mach 3, 3.800 km/h; şi apoi în 1959, când un “Sukoi Delta” reuşeşte să zboare cu  + Mach 2, 2.500 km/h; la fel şi cu englezescul “Nord Aviation Griffon”, toate trei fiind dotate cu un motor rachetă.

În încheiere, este demn de reamintit faptul că la 14 decembrie 1986 a decolat din SUA aparatul “Voyager N 269 VA”, pilotat de Dik Rutan şi Jeana Yeager, care a izbutit performanţa de a face ocolul Pământului nu în 80 de zile, cid oar în 216 ore, 3 minute şi 44 secunde, fără realimentare cu carburant, parcurgând o rută în lungime de 37.518 km.

Magazinul Curiozităţilor Lumii, Claudiu Vodă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here