Disparitia celor cinci avioane
Cinci avioane Grumman Avenger din Statele Unite, cunoscute ca Patrula 19, au dispărut fără urmă în decembrie 1945, în timp ce efectuau un zbor obişnuit de antrenament lângă baza aeronavală Fort Lauderdale, în Florida. Hidroavionul care a plecat în căutarea escadrilei, Martin Mariner, a dispărut şi el fără vreo cauză aparentă.
Incidentul s-a produs pe 5 decembrie 1945 în zona Triunghiului Bermudelor.
Cele cinci Avenger au plecat la ora 14:00 din Fort Lauderdale, sub comanda locotenentului Charles Tayler, cu destinaţia insulele Bimini.
O oră mai târziu, odată realizate manevrele de antrenament, turnul de control de la baza aeronavală a intrat în contact cu patrula aeriană pentru a-i da instrucţiunile de aterizare.
Ceea ce trebuia să fie o comunicare de rutină s-a transformat într-o surpriză ciudată. Locotenentul Taylor, profund răvăşit, comunica pierderea direcţiei şi poziţia escadrilei: „Nu putem fi siguri de nicio direcţie, nici oceanul nu are un aspect normal”. Turnul le-a ordonat să reorienteze zborul în direcţia vest, dar le-a fost imposibil; avioanele lăsaseră în urma lor ultimul petic de pământ vizibil, o mică insulă, şi intraseră în „apă albă”. Îngrijorarea a crescut în momentul în care puternicul transmiţător al fost incapabil să stabilească contactul cu vreunul dintre cele cinci avioane, deşi puteau auzi discuţiile pe care le aveau între ei membrii echipajului escadrilei.
Dialogurile piloţilor i-au lăsat pe pe colegii lor din Florida. Patrula decolase în condiţii de zbor cum nu se poate mai bune. Soarele strălucea, temperatura era de 18 °C, pe cer se vedeau doar câţiva nori dispersaţi şi sufla un vânt moderat din direcţia nord-est. Piloţii, în schimb, vorbeau de vânturi puternice de 75 de mile pe oră. Năuciţi, comentau că aveau combustibil doar pentru 120 km de zbor, când rezervoarelor li se făcuseră plinul pentru 1.800 km. Indicatoarele de zbor –„înnebuniseră”, toate busolele giroscopice şi magnetice ale aparatelor de zbor păreau să fi încetat să funcţioneze.
O manevră decisivă şi mortală
Locotenentul Charles Taylor era un aviator experimentat. Avea mai mult de 2.500 de ore de zbor şi o reputaţie nepătată în forţele aeriene americane, motiv pentru care decizia sa de a încredinţa comanda unui pilot naval veteran, căpitanul Stiver, a surprins pe toată lumea din Fort Lauderdale. Noul comandant a făcut o întoarcere de 180°, căci presupunea că cele cinci bombardiere de vânătoare survolaseră Florida şi se aflau deasupra golfului Mexic la 360 km nord-est de bază. Presupunerile lui erau eronate. Manevra a dirijat avioanele Grumman în largul mării, au lăsat în urmă coasta Floridei şi au zburat în direcţie opusă, spre est.
Un hidroavion bimotor Martin Mariner, cu treisprezece membri la bord, a iniţiat dispozitivul de salvare. Din nefericire, la câteva ore după începerea căutării, s-a pierdut contactul cu nava şi a trebuit să fie dată dispărută. La bază se instalase panica: fuseseră pierduţi paisprezece oameni în prima misiune şi acum alţi treisprezece, iar apropiatul sfârşit al celui de-al Doilea Război Mondial excludea un posibil atac inamic.
Faptele au obligat la organizarea unui spectaculos dispozitiv de salvare de urgenţă: 240 de avioane terestre, 67 de portavioane Solomon, patru distrugătoare, 18 nave ale gărzii de coastă, şalupe, iahturi şi vase private, aparate PBM ale bazei aeronavale de pe râul Banana şi cu ajutorul Forţelor Aeriene şi al Marinei Britanice cu baza în Bahamas. Potrivit experţilor, este inexplicabil că niciunul dintre cei cincisprezece piloţi ai celor cinci aparate ale patrulei aeriene nu s-a gândit la soluţia amerizării. Avioanele Avenger puteau să se aşeze pe apă şi să plutească timp de 90 de secunde, de treizeci de ori mai mult decât timpul de care aveau nevoie piloţii pentru a părăsi avioanele şi a urca în bărcile salvatoare.
„Nu veniţi să mă căutaţi”
Jurnalistul american Arti Ford a primit o informaţie surprinzătoare de la un radioamator, la câteva zile de la dispariţia Patrulei 19. Individul dădea asigurări că primise un mesaj de la lt. Taylor în care acesta spunea: „Nu veniţi să mă căutaţi… par să fie din spaţiul extraterestru”. Ford nu a crezut extraordinara dezvăluire a radioamatorului. Stia dificultăţile pe care le întâmpină un operator expert pentru a intra în comunicaţie cu un avion aflat în zbor.
Dar în 1974 avioanele Avenger au ajuns din nou să fie temă de actualitate. Jurnalistul a declarat într-o emisiune de televiziuni americană că avusese acces parţial la o informare oficial: fusese elaborată la presiune: rudelor. Acest document sec includea fraza „Nu veniţi să-i căutaţi”. Acesta coincidea cu cea pe care o auzise radioamatorul rostită de locotenentul aflat la comanda flotei aeriene.
Victimele unei mari vorace
În marea insulelor Bermude sunt frecvente vânturile uraganice şi curenţii turbulenţi. Aceste fenomene se produc pe neaşteptate şi deviază navele cu sute de kilometri faţă de direcţia lor. Acesta este motivul pentru care nu se găsesc resturi ale naufragiilor în zona cunoscută sub numele de Triunghiul Bermudelor. Se presupune că în această zonă au dispărut peste cinci sute de nave şi avioane de-a lungul anilor, dar aceste accidente nu sunt atât de frecvente cum am fost obişnuiţi să credem. Zilnic avioane civile şi militare traversează regiunea fără să li se întâmple nimic. Multe dintre navele pierdute vor fi, oare, recuperate când se vor fi perfecţionat tehnicile de imersiune? Au fost avioanele Grumman victime ale fatidicului triunghi?
Portavioane ale flotei Statelor Unite în timpul unei bătălii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Şaizeci şi şase de astfel de nave au pornit în căutarea celor cinci avioane.
Mari enigme ale omenirii, Editura Aquila
Jurnal Spiritual
