Invenƫii care au schimbat lumea – Aeroplanul

0
734
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

aeroplanulAeroplanul a implinit un vis :fantezia de a zbura în văzduh ca păsările. El existat în imaginaţia oamenilor cu sute de ani înainte de a deveni realitate. Mulţi temerari şi-au găsit sfârşitul în încercarea de a zbura fixându-şi pene pe braţe şi pe picioare şi sărind de pe stânci sau clădiri înalte.

 

George Cayley

În secolul al XlX-lea, sir George Cayley, filozof şi politician britanic, a pus bazele teoretice ale zborului cu motor. A întreprins cercetări legate de structura aripilor şi necesitatea unei surse uşoare de energie. Printre altele, a prezis că energia avea să fie obţinută prin arderea unor fluide inflamabile. Cayley a ajuns chiar să construiască un mic planor în 1804, şi încă unul, mai mare, dar tot fără pilot, în 1809. A convins un băiat de şcoală mai credul să se urce la bordul unui al treilea model, care a planat cu bine din vârful unui deal. Era un pas semnificativ către zbor.

Cayley nu putea înainta din cauză că nu avea o sursă de energie. Singura disponibilă la acea vreme era motorul cu aburi, în mod evident nepotrivit scopului, fiind masiv şi greu în sine şi necesitând cantităţi mari de combustibil greu şi apă. În 1848, William Henson a propus un vehicul aer-abur cu elice. A construit un model la scară care a reuşit să se ridice de la sol şi a avut suficientă putere pentru a se mişca orizontal sub propriii aburi.

Otto Lilienthal, Hiram Maxim – contributii “aeroplanul” viitorului

La sfârşitul secolului al XlX-lea, Otto Lilienthal s-a apropiat la un pas de succes. În 1896 a construit şi a experimentat un planor propulsat de un mic motor cu benzină, dar, din nefericire, şi-a găsit moartea în timp ce îl testa, nereuşind să menţină echilibrul aparatului, care s-a  prăbuşit. Fraţii Wright au fost de părere că încercarea lui Lilienthal de a echilibra planorul prin simpla mutare a greutăţii pilotului era inadecvată. Cu doi ani înainte, Hiram Maxim construise un biplan cu două elice acţionat de două motoare cu aburi. Acesta se ridicase de la sol, dar nu reuşise să-şi ia zborul cu adevărat. Nu este clar de ce a renunţat Maxim la acest experiment promiţător. Şi astfel, fraţii Wright au fost cei care au realizat primul zbor cu motor adevărat.

Fraţii Wright au emis teoria potrivit căreia presiunea atmosferica exercitată asupra diferitelor părţi ale aparatului putea fi modificată pnn ajustarea poziţiei aripilor, operaţiune care ar fi asigurat menţinerea echilibrului. Acest sistem, cunoscut acum sub denumirea de control cu eleroane, este utilizat astăzi de toate aeronavele moderne. Fraţii Wright au brevetat invenţia şi şi-au testat principiul în atelier, folosind un tun aerodinamic.

Zborul cu motor

În anul 1902, s-au apucat să construiască un aparat de zbor cu motor mai greu decât aerul, la scara 1:1. Cu toate că era destul de mare, aparatul nu cântărea decât 340 de kilograme. Era acţionat de un motor de motocicletă cu patru cilindri alimentat cu benzină; blocul motor era turnat din aluminiu, ceea ce îi dădea un raport bun forţă-greutate. Aparatul a fost pilotat, în zborul său inaugural, de Orville Wright în 17 decembrie 1903, la Kitty Hawk, în Carolina de Nord. În acea zi istorică, primul aeroplan a întreprins patru zboruri liber susţinute, cel mai lung durând 59 de secunde, la o altitudine de cinci metri şi cu o viteză de 50 de kilometri pe oră. La eveniment au fost martori câţiva ziarişti, dar, dintr-un motiv oarecare, presa nu l-a găsit interesant. Numai trei ziare au scris despre el.

În acelaşi timp, şi alţi oameni, în Franţa şi Germania, erau preocupaţi de zborul cu motor. Pionierul aviaţiei germane Karl Jatho a pretins că şi-a efectuat primul zbor în 5 august, cu peste patru luni înainte de zborul fraţilor Wright. Jatho a pilotat un biplan cu motor pe benzină pe care îl construise chiar el în 1899, iar mai târziu, în 1913, a înfiinţat o fabrică de avioane la Hanovra. Adeseori invenţiile se fac în mod independent în două locuri în acelaşi timp, şi inventarea aeroplanului este un astfel de caz.

Fraţii Wright şi-au continuat experimentele cu aeroplanul.

În 1905 au aflat cum pot preveni avaria din cauza căreia întoarcerile scurte erau problematice. Zborurile lor au devenit mai lungi şi mai ambiţioase, iar în septembrie 1905 Wilbur a zburat în cerc cu aeroplanul pe o distanţă de aproape 40 de kilometri. Testele şi îmbunătăţirile continue au convins în 1909 guvernul american că aparatul era practic şi demn de încredere. Aeroplanul şi-a câştigat acceptarea oficială. În 1908 şi 1909, fraţii Wright au făcut multe zboruri demonstrative în Europa. Acestea au atras mulţimi uriaşe – mai ales cel de la Roma.

Demonstraţiile le-au consolidat validitatea pretenţiei de primi piloţi ai unor aparate cu motor în 1903. Zborul cu motor era o realitate. În 10 ani,  avioanele aveau să fie utilizate în misiuni de recunoaştere în zone de război sau chiar în luptă. Baronul Manfred von Richthofen, asul aviaţiei Armane, a condus „circul zburător” care a doborât sute de avioane de razboi aliate în Primul Război Mondial. Baronul Roşu a fost, la rândul său, doborât în aprilie 1918.

Aviatorul francez Louis Paullan a zburat la peste 1100 de metri deaupra oraşului Los Angeles

În jurul anului 1910, aviatorii îşi duceau deja mult mai sus avioanele ! Pe cer. Aviatorul francez Louis Paullan a zburat la peste 1100 de metri deaupra oraşului Los Angeles. În 1919 a fost construit primul hidro-avion. Era NC-4, proiectat de Jerome Hunsaker. Primul aparat care a traversat Atlanticul în zbor, plecând din Newfoundland în 16 mai 1919 şi ajungând la Lisabona 11 zile mai târziu; pilot a fost Albert Read, la conducerea unui echipaj de cinci persoane. Primul zbor transatlantic fără oprire a fost efectuat de John Alcock şi Arthur Whitten-Brown; au zburat în 1919 de la vest la est în 16 ore.

Aviaţia s-a dezvoltat incredibil de rapid, cu zboruri din ce în ce mai lungi şi avioane din ce în ce mai mari. În 1924 s-a efectuat primul zbor în jurul lumii; două călătorii de acest fel au fost întreprinse în numai 15 zile de zbor. Aviaţia a scurtat distanţele dintre locuri şi le-a permis oamenilor să călătorească mai uşor dintr-o ţară într-alta şi de pe un continent pe altul. Odată cu construirea aeronavelor foarte mari de pasageri, zborurile aeriene au devenit relativ ieftine, putând fi utilizate de milioane de persoane.

Inventii care au schimbat lumea, Rodney Castleden

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here