Vom continua lista reportajelor din această săptămână, cu un simbol emblematic atât al Bucureștiului, cât și al întregii țări, și anume Ateneul Român. Vizitatorii spun că acest palat este imposibil de trecut cu vederea, motiv pentru care, în jurul său s-a țesut o întreagă poveste.
Conform informațiilor oficiale, Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Revoluției).
Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”.
Potrivit informațiilor oferite de http://wikipedia.org, Ateneul este circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic; are aspectul unui templu ionic, cu șase coloane frontale și două laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporții similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole.
În interiorul marii cupole a edificiului sunt săpate în zid numele unor personalități istorice și artistice, cum ar fi: Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu.
În Grădina Episcopiei, pe terenul ce aparținea familiei Văcăreștilor a fost ridicat Ateneul Român. Planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în așa fel încât să se poată folosi fundația deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. În cele din urmă, clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888.
Arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreuna cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman au pus bazele consolidării, restaurării și modernizării sale în perioada 1994-2004, iar în 2005, cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu a fost redeschis.
În 1860, s-a fondat la Iași prima societate ce purta numele Ateneului Român, iar printre fondatori îi putem numi pe Mihail Kogălniceanu, Ştefan Micle, Petre Suciu sau V.A. Urechia. După mutarea la București a lui V.A.Urechia și numirea sa în funcția de director al Ministerului Instrucțiunii, activitatea de la Iași s-a întrerupt.
Societatea “Ateneul Român” s-a născut din ideea fundamentală a Conferinţelor publice, aşa cum le vedea numea Constantin Esarcu, „pentru popor şi repet pentru popor”. La început numite cursuri publice acestea au apărut la iniţiativa lui Esarcu care studiase în Franţa unde obţinuse titlul de doctor în medicină şi licenţiat în ştiinţe naturale.
Astfel, luau fiinţă la Bucureşti primele cursuri gratuite ţinute lângă grădina Cişmigiu pe locul caselor lui Costache Ghika, Tingirică, într-o sală mare, mobilată sumar, având drept loc pentru public băncile parcului, se arată pe http://adevarul.ro/.
C. Esarcu și V.A. Urechia, cele mai importante nume din istoria naşterii Ateneului
La data de 7 noiembrie 1864, Esarcu a fost numit profesor la catedra de zoologie botanică la Universitatea din Bucureşti pe baza unui decret.
Apoi, după o amplă activitate culturală a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Cel mai înalt scop al ştiinţelor naturale era în opinia lui Esarcu acela de a “ răspândi în spirite mai multă lumină, în inimi mai multă moralitate, demnitate şi independenţă de caracter”.
Pe linia aceluiași decret, V.A.Urechia a fost numit profesor de istoria si literatura română la Universitatea din Bucureşti. În calitate de colaborator al lui Mihail Kogălniceanu, în anul 1860 realizează raportul pentru fondarea Universităţii din Iaşi.
Potrivit http://www.adevarul.ro, Hașdeu scria despre el că “cele mai multe instituţii culturale la noi se datorează direct sau indirect lui Urechia. Pornirea firească a lui nu era spre cugetare ci spre acţiune”.
Seara de 28 ianuarie 1865 a fost dedicată unei prime conferințe la Ateneul Român, susținută în fața unui public de aproximativ 500 de persoane, în cadrul căreia conferențiarul C. Esarcu a vorbit despre “Regnul Animal”.
Înscris pe lista monumentelor istorice din anul 2004, Ateneul Român este așadar un monument cu valoare națională și universală, motiv pentru care este protejat prin Legea nr.5/2000, Lege privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național-PATN, Secțiunea III, Zone protejate, Valori de patrimoniul cultural de interes național, (monumente istorice de valoare națională, exceptională).
Alexandra Gîrbea
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
