ASTRA… O asociaţie cât o academie naţională

0
85

ASTRA… O asociaţie cât o academie naţională

           Stimaţi cititori, astăzi vă propun, aici la „Jurnal Spiritual” să ne amintim, în câteva rânduri despre  o adevărată instituţie mare creată de oameni mari şi fără de care România ar fi fost mult mai săracă ori, poate, nu ar fi existat… Ştiu bine că istoria contrafactuală, cea care îşi pune problema „ce-ar fi fost dacă?”, nu este benefică atunci când ne amintim de fapte din trecut dar, sigur, fără ASTRA ar fi fost mult mai greu să se nască România Mare!

           Imboldul de a aminti-n câteva rânduri câteva elemente despre ce a reprezentat ASTRA mi l-a dat întâlnirea, mai zilele trecute, cu un tânăr cu care „pertractam” câteva realizări şi nerealizări ale vieţii culturale din prezentul nostru. Şi am fost neplăcut surprins, în momentul în care aminteam, în contextul discuţie, despre lucrurile faine ale ASTREI, că nu avea habar despre ce vorbeam!…

              „Locuiţi în ASTRA?” îmi zice…

           Astra fiind şi numele unui cartier al Braşovului… Tânărul cu care discutam este, în opinia mea, un tânăr destul de şcolit şi decent în faptele de zi cu zi… Ce-i drept, o simplă căutare pe „atoateştiutorul” motor de căutare Google, cu tastarea cuvântului ASTRA te aruncă, la primele multe rezultate, exact în terenul fotbalului mioritic ori la volanul unei maşini nemţeşti din gama Opel şi nu în istoria şi cultura românească!…

            Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (cunoscută sub numele abreviat ASTRA) a fost prima instituţie culturală centrală a românilor din Transilvania care a jucat un rol important în emanciparea culturală şi politică a naţiunii române din Ardeal.

            A luat fiinţă în noiembrie 1861 şi s-a constituit după modelul societăţilor academice ale vremii şi avea sediul central la Sibiu.

           La înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA, 4-7 noiembrie 1861, s-a plecat de la principiul valabil şi în zilele noastre: că un popor scapă de jugul robiei sufleteşti, trupeşti şi materiale numai dacă are o cultură proprie puternică, cu ajutorul căreia să-şi mobilizeze toate forţele  sale intelectuale şi fizice.

            Avram Iancu, Simion Balint şi Axente Sever, prefecţii legiunilor care au luptat în Munţii Apuseni în cursul revoluţiei paşoptiste, în 1852, primind o sumă bănească de 2.500 florini, drept despăgubire pentru daunele suferite în anii 1848 -1849, au dăruit aceşti bani pentru înfiinţarea unei viitoare „Asociaţii literare române”. Asta ca să se ştie că revoluţionarii paşoptişti din Ţara Moţilor nu erau mânaţi în cuget şi simţiri doar de „mânuitul lăncii” ori a tunului din lemn de cireş ci şi de educaţia şi cultura naţiei.

          Înfiinţarea unei asociaţii culturale, a unei „academii” româneşti de tipul universităţilor din ţările europene era o de o necesitate stringentă.

           Simion Bărnuţiu scria din Pavia, în 1852, despre necesitatea înfiinţării unei universităţi româneşti astfel: „Deşteaptă-te din somn naţiunea mea, …aprindeţi focul ştiinţelor până ce nu se lasă noaptea peste ocean, că va fi poate mai înfricoşat şi nu vei putea scăpa. Nu uita că naţiunile se fericesc cu ştiinţa, fiindcă ştiinţa e puterea”.

          Scopul declarat al asociaţiei a fost acela de a răspândi cultura în rândul poporului, de a sprijini elevii şi meseriaşii săraci cu burse, de a edita şi premia lucrări, „de a concentra puterile cele risipite ale singuraticilor şi lumina culturei – ca un bun comun al tuturor – să se reverse peste toţi fiii poporului român”.

           Este bine să amintim faptul că, pentru că a fost structurată de la bun început ca o organizaţie inter-confesională, ASTRA a reuşit să coaguleze forţele elitelor româneşti ardelene şi să detensioneze relaţiile dintre ortodocşi şi greco-catolici, acesta fiind şi unul din motivele pentru care a avut succes.

             Prima sa conducere a fost asigurată de episcopul ortodox Andrei Şaguna, secondat de Timotei Cipariu şi George Bariţiu (greco-catolici) şi de un comitet central mixt.

          Reputatul jurist braşovean Ioan Cavaler de Puşcariu a fost primul care a dat un contur  organizatoric acestei societăţi. El scria în acele zile, spre cunoştinţa a  toată românimea din monarhia chezaro-crăiască: „Noi formăm o societate transilvană, pe care o putem numi de exemplu pentru literatura română şi pentru cultura poporului român sau şi numai pentru cultura poporului român, care să se adune, în tot anul, odată la Braşov, apoi la Săcele, la Zărneşti, la Făgăraş, la Sibiu, la Răşinari, la Sălişte, la Haţeg şi aşa mai încolo, unde s-ar găsi nişte cuartine modeste pentru confluenţii reuniunei, apoi om trece şi la Lugoj, Lipova, Arad şi mai pe urmă, la Cernăuţi şi Suceava“”. Puşcariu a schiţat programul organizatoric al asociaţiei şi obiectivele sale principale, „îmbrăcând-o” şi sub forma juridică ce-i putea da aprobare de apariţie în „peisajul” strictului control al stăpânirii.

           La 10 mai 1860, un număr de 176 cărturari români, în frunte cu mitropolitul greco-catolic al Blajului, Alexandru Sterca Şuluţiu şi episcopul ortodox, Andrei Şaguna, au adresat principelui Lichtenstein, guvernatorul Transilvaniei, o adresă prin care se cerea să se îngăduie reprezentanţilor românilor să se adune la Sibiu spre a discuta constituirea unei societăţi culturale.

             Nu peste mult timp,la 12 iulie 1860, Şaguna primea un răspuns prin care i se cerea statutul societăţii, măcar în proiect, deoarece el – guvernatorul – nu poate încuviinţa „constituirea unei societăţi cu tendinţe exclusiv naţionale“. Nici vorbă că alte naţii trăitoare în Transilvania nu ar fi avut astfel de societăţi!… La români trebuia să fie mai cu cântec!…

        După mai multe refuzuri, statutul asociaţiei este adaptat şi definitivat şi este trimis din nou pentru aprobare. Răspunsul este primit la 29 septembrie 1861 şi este favorabil. La aceaşi dată, Andrei Şaguna adresează tuturor românilor o „Conchemare“ pentru a participa la Adunarea de Constituire a Asociaţiunii ASTRA, ce a avut loc  în perioada 4 – 7 noiembrie 1861, la Sibiu..

       Aprobarea întemeierii asociaţiei s-a datorat unor considerente de ordin politic, dar trebuie să aducem în amintire rolul însemnat pe care l-au avut la fondarea asociaţiei cei doi mari părinţi ai bisericilor ortodoxă şi greco-catolică, Andrei Şaguna şi Alexandru Sterca Şuluţiu. Andrei Şaguna era, printre altele, şi membru al senatului imperial de la Viena.

             Prin programul, statutele şi întreaga gamă a dezideratelor şi realizărilor sale notabile, prin emulaţia şi spiritul de solidaritate şi acţiune pe care le-a generat, prin ecoul pe care l-a avut în rândul întregii populaţii româneşti din Transilvania, ASTRA a asigurat elementul de sinteză a tuturor năzuinţelor generaţiilor anterioare şi elementul de progres naţional şi social pentru generaţiile următoare.

          La înfiinţarea ei, ASTRA avea în total 212 membri şi un capital de 5.600 florini, o sumă infimă pe lângă sumele de care dispuneau societăţile culturale deţinute de celelalte naţiuni.

        Adunarea a ales primul preşedinte al ASTREI în persoana episcopului din Sibiu, Andrei Şaguna, vicepreşedinte pe Timotei Cipariu, marele filolog şi erudit de la Blaj şi secretar pe George Bariţiu, redactorul „Gazetei Translvaniei” din Braşov, reprezentanţi, totodată, şi ai celor mai importante centre culturale româneşti din Transilvania.

            Propunerile-program ale ASTREI, formulate de George Bariţiu, prevedeau studiul limbii,studiul istoriei românilor şi al tuturor ştiinţelor,încurajarea învăţării şi practicării de diverse meserii, întemeierea de muzee, de teatre şi de şcoli, Totodată se mai avea în vedere:publicarea de „cărţi scolastice”, întemeierea de „şcoale poporale” şi stimularea cercetării etnografice, colectarea baladelor.

           Obiectul de activitate al acţiunilor ASTREI mai viza şi aspecte practice, cu conotaţie economică vădită precum: studierea „stării agriculturii la românii transilvăneni”, folosirea îngrăşămintelor chimice în agricultură, dezvoltarea horticulturii, a silviculturii şi a viermilor de mătase, încurajarea albinăritului, îmbunătăţirea soiurilor de vite şi de păsări precum şi „studierea hranei şi a locuinţelor, a plantelor medicinale, a „artei zugrăvelii”.

           Un adevărat program de progres şi de transformare radicală a societăţii româneşti din Transilvania a constat, mai ales,în strângerea de fonduri pentru acţiuni culturale şi înmulţirea intelectualilor prin acordarea de burse universitare.

        Aceasta a dus, fără doar şi poate la „trezirea intelighenţiei” ardelene şi a fost un mare pas către ceea ce denumim azi Marea Unire ce a urmat decenii mai târziu.

        În 1862 ASTRA se lansează în spaţiul public cu o expoziţie de mari dimensiuni pe care o organizează la Braşov. La adunarea generală care s-a ţinut cu acest prilej, au participat aproape 800 de intelectuali din toate colţurile Transilvaniei, precum şi personalităţi din România.

           În urma acestui eveniment, numărul de membri creşte la 745, iar fondurile la 20.000 florini. Această sumă a fost folosită în special pentru finanţarea burselor de studii şi în măsură mai mică pentru ajutoare date gimnaziilor româneşti, pentru biblioteca asociaţiei şi pentru câteva premii literare.

           Deşi începutul este dificil, ASTRA reuşeşte ca în primii ani să înfiinţeze primele sale trei secţii: filologică, istorică şi de ştiinţe naturale. De asemenea, a pregătit apariţia propriei sale reviste, „Transilvania”.

           Având sediul central la Sibiu, ASTRA coordonează întreaga mişcare culturală din oraşele şi satele Transilvaniei şi din alte centre ale monarhiei chezaro-crăieşti, iniţiind şi păstrând, în acelaşi timp, legături trainice cu românii de peste munţi.Trebuie să remarcăm, în acest context că, la Bucureşti, domnitorul Alexandru Ioan Cuza instituise din 1860 o comisie pentru elaborarea unui proiect de statute pentru Societatea Academică.

         Datorită condiţiilor istorice, numai la 8 august 1867, la propunerea lui Vasile A. Urechia, se aleg membrii acestei comisii: Alexandru Hurmuzachi, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, George Bariţiu, August Treboniu Laurian şi Vasile A. Urechia. Hurmuzachi nu era prezent, iar Heliade nu participă efectiv la lucrările comisiei.

      Sarcina a revenit, aşadar, lui Timotei Cipariu, vicepreşedinte al ASTREI şi, ulterior, şi vicepreşedinte al Societăţii Academice, George Bariţiu, secretar prim al ASTREI, August Treboniu Laurian şi Vasile A. Urechia. ASTRA era prezentă, prin corifeii săi, şi la Bucureşti!

          Timotei Cipariu rostea, la şedinţa inaugurală a Societăţii Academice: „Am început a ne libera patria, am început a ne libera limba. Am început, domnilor, abia am început, dar nu am terminat; rămâne ca să continuăm şi să terminăm. Bărbaţii de stat ai românilor vor îngriji pentru eliberarea perfectă a patriei române”.

         Printre membrii fondatori ai Societăţii Academice Române, numiţi în anul 1866 de guvernul de la Bucureşti, se numără personalităţi ca: Iosif Hodoş, Timotei Cipariu, Gavril Munteanu, George Bariţiu şi Andrei Mocioni.

         Aproape toţi aceştia participaseră la constituirea ASTREI, fiind printre primiii membri ai acesteia. Între membrii activi, corespondenţi sau de onorare ai Societăţii Academice Române şi apoi ai Academiei, figurează numele celor mai ilustre personalităţi ale ASTREI: Andrei Şaguna, Andrei Bârseanu, Nicolae Popea, Ioan Puşcariu, Iosif Vulcan, Sava Popovici Barcianu, Augustin Bunea, Iacob Mureşianu, Grigore Silaşi, Athanasie Marian Marienescu, Ioan Micu Moldovan, Pavel Văsici, Ioan Lapedatu şi mulţi alţii.

          Prin această impresionantă participare  ASTRA a îndeplinit şi rolul de prim creuzet pentru viitorii academicieni români.Academia Română şi ASTRA vor colabora strâns şi îşi vor uni forţele şi destinele în marea luptă pentru libertate şi unitate naţională.

        Sub titlul O naţiune fără istorie este moartă, revista „Transilvania”  a  ASTREI sublinia că „între armele moderne ce le vedem uzitate la toate popoarele culte în apărarea lor, istoria naţională ocupă primul loc; aceasta este lancea şi scutul lor şi cu această armă trebuie să se apere şi românul dacă crede şi doreşte realizarea aspiraţiilor sale”.

        Adunările generale ale ASTREI au jucat un rol important. Dacă în viaţa politică şi mai ales în cea confesională, dezbinările erau mari, pe terenul activităţii culturale, românii transilvăneni găseau o cale comună.

          Adunările generale au acoperit în timp toată Transilvania şi au trecut şi peste hotarele ei. Ele s-au mutat de la Sibiu la Braşov, la Dej, la Turda, la Sighişoara, Alba Iulia, Blaj, Gherla, Orăştie, Abrud, Făgăraş, Haţeg, Năsăud, Sebeş etc. Putem spune, fără a greşi, că Adunările Generale ale ASTREI au pregătit Marea Adunare de la Alba Iulia.

         Andrei Bârseanu, preşedinte al ASTREI între 1911-1922, constata că schimbarea de la un an la altul a locului Adunării „a făcut pe românii din diferitele părţi ale ţării să se cunoască unii pe alţii, i-a deprins să lucreze împreună şi să se stimeze unii pe alţii, i-a învăţat să-şi preţuiască şi să-şi cultive limba; a susţinut vie scânteia naţională, chiar şi acolo unde era în primejdie a se stinge; a aplanat contrastele sociale şi confesionale; ne-a deprins a ne simţi cu toţii fiii aceluiaşi popor şi a hrăni acelaşi ideal”.

     O operă ştiinţifică de o deosebită valoare realizată de ASTRA a fost Enciclopedia română. O astfel de operă laborioasă era justificată prin faptul că românii erau lipsiţi de multe instituţii culturale şi mijloace pentru răspândirea cunoştinţelor folositoare. Enciclopedia română trebuia să fie alcătuită prin „conlucrarea reprezentanţilor literari ai tuturor ţărilor şi ţinuturilor locuite de români”.

         Enciclopedia a apărut Sibiu, în trei volume, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al asociaţiei, între anii 1898 şi 1904. Ea cuprindea virca 40.000 de articole din cele mai diferite domenii ale ştiinţei, literaturii şi artelor şi este considerată ca „un inventar cât mai complet al avuţiilor şi forţelor noastre naţionale”.Enciclopedia a îndeplinit multă vreme o dublă funcţie în istoria poporului român: cea de difuzare a cunoştinţelor ştiinţifice şi cea de simbol al unităţii pe plan cultural-ştiinţific. Un alt pas spre Marea Unire!…

             ASTRA a întemeiat „şcoale poporale”, care formau pe copiii de la ţară, fie pentru sprijinul familiei lor, fie pentru studii mai înalte. În acest program, un rol important au acţiunile practice privind starea agriculturii la români, descrierea comparativă a modului cultivării pământului în diverse ţinuturi şi la diverse popoare, din care va rezulta: aplicarea ştiinţei chimiei în agricultură, necesitatea dezvoltării la români a horticulturii, a silviculturii, a culturii viermilor de mătase, încurajarea albinăritului, îmbunătăţirea soiurilor de vite şi păsări etc. Lucruri de actualitate, nu-i aşa?

           Un mare loc în activitatea ASTREI l-a ocupat Cartea.Bibliotecile ASTREI au fost create în cea mai mare parte din colecte şi eforturi comune, fără nici un sprijin din partea statului şi a cercurilor conducătoare din Transilvania, şi au jucat un rol important în emanciparea culturală a românilor. O atenţie mare a fost acordată Bibliotecii sale centrale de la Sibiu. Sub îndrumarea unor bibliotecari devotaţi şi pricepuţi, Biblioteca centrală face progrese remarcabile. La Marea Unire, fondul său de cărţi totaliza 18.024 de opere în 22.158 de volume.

           Rolul bibliotecii ASTREI este cu deosebit de important în anii premergători Marii Uniri, dar şi după aceea. Funcţia ei socială şi naţională, de păstrare şi promovare a operelor spiritului şi de difuzare în acelaşi timp a ideilor, are o semnificaţie deosebită în cadrul programului naţional-cultural al ASTREI.

          Rolul său se va amplifica în timp, ca centru de coordonare a Bibliotecilor despărţămintelor ASTREI şi a bibliotecilor populare care împânzesc toate ţinuturile locuite de români.

           E bine să ne amintim şi de Adunarea generală din 1911,  ce marca jubileul de 50 de ani de la înfiinţarea ASTREI. Adunarea a avut loc la Blaj, datorită unei dorinţe vădite de a reveni pe istoricul Câmp al Libertăţii şi întreaga naţiune română şi-a îndreptat atunci atenţia spre acest eveniment.

          Un entuziasm firesc l-au produs cei sosiţi de peste Carpaţi, printre care George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga, G. M. Murgoci, Simion Mehedinţi, Ion Bianu, Alexandru Lapedatu, Sextil Puşcariu, demnitari ca Ion T. Ghica, Ion Răducanu, Nicolae Brânzeu, generalul Pillat ş.a. Unii erau ardeleni ce activau pe târâm cultural în Vechiul Regat şi care se-ntorceau, cu drag, tot acasă.

         Evenimentul a fost mediatizat destul de puternic la acea vreme,la activităţi participând şi corespondenţi de presă din România, Ungaria, Austria ori de la cotidienele londoneze „Times” şi „Morning Post”. Aşa cum relata publicaţia blăjană „Revista politică şi literară”, adunarea din vara anului 1911 nu era o simplă serbare, ci ,,o puternică manifestare de conştiinţă”.

           Evenimentul care a produs cea mai vieo puternică impresie asupra celor peste 30 000 de participanţi a fost demonstraţia aviatică a lui Aurel Vlaicu. În ziua de 29 august, mulţimile adunate pe Câmpia Libertăţii aclamă zborul său, un triumf al geniului românesc şi un simbol al biruinţei în lupta pentru cauza naţională.

         Relevant este şi faptul că, după această aniversare a jubileului de 50 de ani, ziaristul maghiar Kós scrie: „Acum, după adunarea ASTREI, trebuie să recunoaştem dacă nu ne-am astupat ochii şi nu ne-am înfundat urechile… că în Transilvania avem de-a face cu o societate românească consolidată, atât pe terenul economic şi social, cât şi pe cel cultural. Societatea aceasta îşi cunoaşte deplin puterile şi scopurile; societatea aceasta e disciplinată, fanatică şi idealistă. Societatea aceasta e naţiune”.

            O bună parte din şcolile Transilvaniei s-au bucurat de ajutoarele materiale ale ASTREI. Paralel cu lupta pe cale constituţională, românii ardeleni desfăşoară o puternică acţiune în vederea întemeierii învăţământului superior românesc.

           Mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu, preşedinte al ASTREI, lăsa şi el prin testamentul din 1863 o importantă sumă de bani pentru „înfiinţarea, unei academii sau chiar a unei universităţi la Blaj sau alt loc potrivit, cu trei catedre pedagogice, trei pentru ştiinţele reale, patru juridice, două economice, două filosofice, câteva pentru ştiinţele politehnice şi altele, după cum se va simţi necesitatea”.

           Împrejurările politice i-au obligat pe românii ardeleni să renunţe pentru moment la universitatea proprie. A urmat constituirea monarhiei austro-ungare la 1967 iar reacţia lor faţă de politica cercurilor guvernante s-a manifestat şi prin nefrecventarea Universităţii din Cluj (între 1872-76, doar cca. 100 studenţi), cei mai mulţi tineri români recurgând la alte institute superioare de învăţământ, la Bucureşti, Iaşi, Viena, Graz, Paris, Torino,Budapesta, Padova, Liège etc. Până la Marea Unire, mulţi români transilvăneni frecventează universităţile din România, sprijiniţi de societatea „Transilvania” din Bucureşti.

          ASTRA a fost activă prin toate instituţiile ei şi în perioada interbelică contribuind la civilizaţia şi cultura românilor transilvăneni şi de pretutindeni. E de amintit, în acest context că, în 1931, ASTRA înfiinţează prima şcoală ţărănească la Sighetul Marmaţiei, la iniţiativa lui Vasile Ilea. E doar un exemplu, pentru că a fost urmat de multe altele.

          După cel de-al doilea război mondial, ASTRA a fost desfiinţată, pas cu pas, între anii 1948-1950. Regimul comunist  i-a desfiinţat şi naţionalizat 31 de fundaţii şi i-a confiscat toate bunurile şi toate fondurile acumulate cu multă trudă şi cu generozitatea donatorilor, în cursul atâtor decenii.

           Memoria românilor a păstrat însă ASTRA la loc de cinste. Un rol important în păstrarea spiritului Astrei l-a avut Biblioteca ASTRA, care, chiar dacă a trecut prin diferite reorganizări şi structurării, a rămas în Casa Centrală a Asociaţiunii din Sibiu, continuând tradiţia idealurilor vechilor astrişti.

       La începutul anului 1990, vechii astrişti şi intelectualii mai tineri care cunoşteau activitatea ASTREI au reactivat Asociaţiunea aproape simultan în mai multa localităţi din toată ţara. Aşa se face că în aprilie 1990 a avut loc la Sibiu prima adunare generală după 47 de ani. Adunările generale anuale s-au reluat şi actualmente ASTRA are răspândite, atât în ţară, cât şi peste hotare peste 70 de despărţăminte.

      „Per aspera ad astram“ a fost crezul acestei „Academii a veşniciei naţionale”. Pe căi aspre către stele, cum zice dictonul latin…Căile aspre de azi stau şi în uitare… Şi bine-ar fi să nu uităm şi să mai citim cele scrise-n cărţi!…Vă recomand cu căldură a citi despre ce a fost şi este ASTRA  sursele de mai jos:

Predescu, Lucian – Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999

Dumitru Acu, Asociaţiunea ASTRA -150 de ani. Repere cronologice, Editura Asociaţiunii ASTRA, 2011

Elena Macavei, Asociaţiunea ASTRA şi ctitoriile, Editura Asociaţiunii ASTRA, 2011

Moga Valer, ASTRA şi societatea: 1918-1930, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2003

http://www.asociatiunea-astra.ro/site/istoric.php

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here