Ascultarea și paza minții

0
91
Ascultarea și paza mințiiMai întâi Hristos a fost prototipul şi icoana cea mai desăvârşită a ascultării, după cum am auzit în Evanghelie: N-am venit să fac voia Mea, ci voia Tatălui Celui ce M-a trimis pe Mine. Iar la Corinteni spune că: S-a făcut ascultător până la moarte şi moarte pe cruce.

Dar oare noi, care am făgăduit ascultarea de atâţia ani şi auzim mereu zicându-se de ascultare la masă şi în Biserică şi oriunde la chilii citim, ne întrebăm vreodată serios şi concret în faţa lui Dumnezeu ce este ascultarea?

Vreţi să ştiţi ce este ascultarea?

Ascultaţi pe dumnezeiescul părinte Ioan Scărarul, care ne spune foarte, foarte filozofic. Auzi ce este ascultarea: Ascultarea este mormânt al voii. Fiecare să-şi îngroape voia sa. Niciodată să nu uitaţi. Şi iarăşi: „Ascultarea este părăsirea socotelii tale întru toate”.

Celui care i se pare că face ascultare şi mai face de capul lui, este batjocorit de diavoli. Acela care are rânduiala de sine şi i se pare lui că este mai bine aşa cum face el, că trebuie să facă cum crede el, niciodată nu se mântuieşte. Merge pe alături cu crucea, nu pe calea mântuirii. Că Hristos n-a venit pe alături, ci Şi-a dus crucea până la moarte.

Cine are părerea aceasta şi nu-şi omoară voia şi nu părăseşte socoteala sa întru toate, n-are ascultare, este batjocorit de diavoli. Merge după mintea lui şi la urmă ajunge la îndoială. Deci acela e ascultător care, cum spune Sfântul Teodor Studitul, este ca fierul în mâna fierarului şi ca lutul în mâna olarului, adică în mâna celui ce-l conduce pe calea mântuirii. Este acela care şi-a omorât voia sa, care şi-a omorât părerea sa, este batjocorit în tot ce face.

Ce este paza minţii?

Când auzim de paza minţii sau trezvia atenţiei sau liniştea minţii sau privegherea minţii, este exact acelaşi lucru cum zice pâine, bucată de pâine sau felie de pâine. Dar să auzim pe Sfântul Isihie Sinaitul în Filocalie ce spune: Paza minţii este calea şi poarta a toată virtutea şi a toată fapta bună înaintea lui Dumnezeu. În ce constă paza minţii? În trei lucruri:

– în a ne trezi cu mintea la cele ce gândim;
– în a ne împotrivi păcatului cu mintea;
– şi al treilea, în a chema pe „Doamne Iisuse…”, prin rugăciunea minţii.

Că atâta legătură au paza minţii şi cu rugăciunea inimii, cât are trupul şi sufletul. „Şi nimeni, spune Sfântul Isihie Sinaitul, nu va scăpa de căpeteniile tartarului, dacă nu are această lucrare, fie el călugăr sau mirean”.

A păzi mintea înseamnă a zdrobi capul şarpelui. Auzi ce spun Sfinţii Părinţi? Tot gândul păcătos care se apropie de mintea noastră este un şarpe gânditor. Dacă-i de curvie, dacă-i de mânie, dacă-i de mândrie, dacă-i de slavă deşartă, dacă-i de beţie, dacă-i furtişag, dacă-i mâhnire, dacă-i întristare, dacă-i zavistie, dacă-i pizmă, dacă-i răutate, când îl vezi că s-a apropiat de mintea ta, imediat cheamă pe „Doamne Iisuse”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa”. Şi ai zdrobit capul şarpelui în felul acesta.

Aţi auzit voi ce cântă Biserica?

Fata Babilonului, ticăloasa. Fericit este care va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. Cine este fata Babilonului? Care sunt pruncii fetei Babilonului? Pe cine fericeşte Duhul Sfânt, când zice să loveşte pruncii fetei de piatră? Iată pe cine: Fata Babilonului este mintea noastră, iar pruncii ei sunt gândurile spurcate care răsar în minte.

Cumpăna dreptei socoteli trebuie să meargă în toate. Ai auzit ce spune acelaşi părinte Isaac? „Pe tot lucrul îl împodobeşte măsura”. Măsura la mâncare, măsura la dormit, măsura la înfrânare, măsura la priveghere, măsura la metanii, după măsura puterii fiecăruia. Dar cea mai mare grijă să avem de trezvia atenţiei, paza minţii şi privegherea minţii.

Aceasta este o lucrare de geniu şi pentru monahi şi pentru creştini, până la suflarea cea mai de pe urmă.

Că războiul cu trupul nu ţine mult. Omul a slăbit, s-a îmbolnăvit, a îmbătrânit, dar războiul cu mintea este până la ultima suflare. Acela-i călcâiul! Că te pândeşte până la ultima suflare, ca mintea ta să nu fie trează, şi-i destul numai atât. Nu să faci păcatul, ci numai să te gândeşti la el. Este destul să te găsească împătimit cu mintea, şi tot în iad te duce. Că în ce te va găsi moartea, în aceea te va judeca!

Ascultarea necondiţionată, viaţa curată, fecioria, iar mai presus de toate, ca să poată să le păzească pe aceste trei lucrări şi voturi, sunt trezvia atenţiei, paza minţii şi privegherea minţii. O lucrare uşoară, dar prezenţa în toată clipă, fie că eşti în ascultare, fie că eşti în biserică, fie că eşti la vaci, că eşti la oi, că eşti la bucătărie, că eşti la chelărie, că eşti la grădină; fie că eşti la cizmărie, la cojocărie, unde-i fi, să ai pe Hristos înaintea ochilor.

Adu-ţi aminte ceea ce spunea marele prooroc David:

Am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. Trezvia atenţiei se naşte din frica lui Dumnezeu, iar frica lui Dumnezeu se naşte din credinţă, după cum spune dumnezeiescul părinte Maxim: „Cel ce crede, se teme şi cel ce se teme, se trezeşte”.

Dumnezeu şi Preacurata lui Maică să ajute, pe toţi monahii şi creştinii, să câştigăm ascultare desăvârşită, sărăcie de bună voie, feciorie şi curăţie, şi mai presus de toate paza minţii, trezvia atenţiei, privegherea minţii în toată vremea. Amin

”Ne vorbește Părintele Cleopa”, Vol. 10

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here