În luna octombrie a anului 1842, a avut loc, la Dresda, premiera operei lui Richard Warner „Rienzi – ultimul tribun”; în operă era reprezentat un revoluţionar social medieval, care, în urma unei conspiraţii a nobililor, a fost omorât de plebea romană instigată împotriva sa.
Figura lui Rienzi este istorică, la fel ca uciderea sa. Aceasta a fost pusă la cale, pe 8 octombrie 1354, de aristocraţia romană. Cola di Rienzo (denumit Rienzi), născut în 1313, la Roma, visa la reinstaurarea republicii, aşa cum fusese ea în urmă cu câteva secole sub conducerea fraţilor Tiberius şi Gaius Gracchus, fiind cei mai demni reprezentanţi ai săi şi care a dispărut odată cu instaurarea dictaturii lui Cezar.
Rienzi, care era el însuşi un aristocrat, s-a răzvrătii împotriva subjugării poporului şi a corupţiei din Roma medievală.
Acesta a devenit un republican angajat şi un duşman înrăit al conducerii despotice a principilor romani.
În 1343, a fost acreditat ca sol al partidei populare de papa Clement al VI- lea. Pe atunci avea reşedinţa la Avignon, numindu-l pe înfocatul orator notar al camerei populare din Roma.
Rienzi s-a folosit la Roma, în scopul său şi al poporului, de războiul dintre familiile nobile de la conducere, care escaladase, pe 10 mai 1347 a alungat căpeteniile romane nobile din oraş şi a proclamat republica romană.
Rienzi s-a folosit de scurta perioadă în care a condus, în care s-a impus ca un „tribun al poporului” întru implementarea unui program de reforme, reorganizând finanţele şi armata, a ordonat jurisprudenţa şi a asigurat anumite libertăţi pentru cetăţeni. Cu o retorică strălucită, acesta a format un stat naţional italian unit, eliberat de tutela împărătească şi papală.
În urma acestui fapt, papa Clement al VI-lea l-a anatemizat pe Rienzi.
Mulţumirea poporului adusă tribunului a fost că s-a îndepărtat iritat şi indignat de acesta. Pe 14 decembrie 1347, Rienzi a fugit din Roma şi a trăit o perioadă ca ermit în Abruzzo; în 1350, a încercat în zadar să obţină la Praga de la împăratul Carol al IV-lea o mutare la Roma, pentru a proteja interesele amândorura împotriva clerului şi a nobilimii.
Împăratul a dat în schimb dispoziţie ca rebelul tribun să fie arestat şi dat pe mana papei din Avignon; succesorul lui Petru nu se mai numea acum Clement al VI-lea, ci Inocenţiu al VI-lea. Acest „nou” papă dorea ca interesele sale la Roma să fie reprezentate de un om care dispunea de experienţă şi de charismă. Aşa că Rienzi a ajuns din nou la Roma ca senator papal la începutul anului 1354.
Ura cercurilor nobiliare aliate la conducere împotriva lui Rienzi nu mai putea fi stăpânită. Incomodul şi periculosul opozant a fost prezentat ca o încarnare a răului. Pe 8 octombrie 1354, Rienzi a căzut victimă a unei răzmeriţe; iar ucigaşul său a fost poporul, cel pentru care luptase toată viaţa să-l elibereze.
„1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
