Arhitectura lumii – Catedrala din Reims

0
1160

Catedrala_din_ReimsCatedrala din Reims, localitate situată în inima regiunii Champagne, aparţine grupului extraordinar de biserici monumentale franceze care include şi catedralele din Chartres, Laon şi Bourges, care împreună formează perioada de maximă înflorire a goticului. Fiind construită puţin mai târziu decât celelalte – a fost proiectată în 1212, după un incendiu devastator ce a distrus vechea biserică, şi încheiată puţin înainte de 1300 – arhitectul Jean d’Orbais a putut să preia şi să folosească inovaţiile recente de la celelalte construcţii din Île-de-France.

Catedrala din Reims – stilul gotic

Planul corului provine de la bazilica din St Rémi aflată în apropiere, arcele butante vin de la catedrala din Soissons, iar deschiderile din ziduri din transeptul sudic seamănă cu cele de la Laon. Verticalitatea corului şi a navei centrale este accentuată de fusurile care se grupează în jurul coloanelor cilindrice tradiţionale, dar această verticalitate este echilibrată de orizontalitatea la fel de pregnantă a triforiului – pasajul îngust cu colonade care până la această dată a înlocuit complet galeria deschisă ce se întâlnea la bisericile mai vechi.

Reims-CathedralFaţada de vest este probabil cea mai impresionantă faţadă întâlnită la o catedrală gotică, forţa sa fiind dată de benzile contrastante ale fiecărui nivel, care se lărgesc şi se comprimă succesiv. Are trei portaluri superbe ale căror timpane sunt şlefuite în întregime, ornamentele sculptate fiind împinse spre frontoanele ce creează un zigzag orientat în sus. Rozeta se profilează subtil pe suprafaţa şlefuită din jur, fiind scoasă în evidenţă de un arc ascuţit mai larg. De o parte şi de alta se ridică turnurile.

„Galeria regilor”

Acestea au pierdut orice urmă de masivitate romanică, iar prin deschiderile de deasupra frontoanelor portalurilor se pot vedea arcele butante care se găsesc de cealaltă parte. Rezultă un nivel gol a cărui extindere pe verticală este limitată de puţine elemente dispuse orizontal. Deasupra se întinde un nivel cu ornamente sculptate, „Galeria regilor”, care încheie dreptunghiul faţadei. Acesta este tot un procedeu folosit pentru a scoate în evidenţă orizontalitatea, dar marginea zimţată a frontoanelor încadrează turnurile care se ridică şi mai mult, parcă mai zvelte şi mai alungite.

Catedrala din Reims – istorie impresionanta

Poate că cea mai mare contribuţie pe care catedrala din Reims a adus-o dezvoltării ulterioare a arhitecturii gotice a fost invenţia traforului cu bare. Până în acel moment cadrul ferestrelor mari era perforat în suprafaţa de piatră. Dar pe măsură ce ferestrele au devenit tot mai mari, suprafeţele dintre porţiunile cu geam s-au micşorat treptat, pentru ca la Reims aceste suprafeţe să nu mai facă parte din zid, devenind elemente separate, linii sau „bare” pur gotice. Curând s-a descoperit că aceste bare puteau fi folosite pentru a desena motive complexe şi elegante, stilurile care au urmat fiind cunoscute prin formele concepute în acest fel: rayonnant, adică bazat pe trafoare fine, drepte, şi flamboyant, în care aceste trafoare au bare care se împletesc, creând forme extraordinare care uneori apar ca nişte flăcări.

Catedrala din Reims. InteriorCatedrala din Reims, văzută aici din partea de sud-est, are o istorie impresionantă. Toţi regii Franţei (cu două excepţii) de la Henric I (1027) până la Carol X (1824) au fost încoronaţi aici, inclusiv Carol VII, a cărui încoronare a avut loc în prezenţa Ioanei d’Arc.

Ȋn nava centrală se pot vedea cele trei niveluri caracteristice: arcada mai joasă, triforiul şi etajul 1 cu ferestre. Coloanele se ridica până la punctul de unde încep bolţile.

Arhitectura lumii, capodoperele, Will Pryce

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here