Copilul meu, fii întotdeauna cu grijă, atât când eşti fericit, precum şi atunci când eşti trist. Când eşti fericit, să nu-ţi pierzi controlul prin vivacitate şi prea multe râsete, şi nici când eşti trist nu ar trebui să fii prea îngândurat, încât să se vadă acest lucru. Motivul este acela că satana ne aruncă gânduri precum săgeţile, dar el nu poate şti dacă inima noastră este receptivă la ele. Dar, întrucât el este expert, odată ce aruncă o săgeată -adică, odată ce ne asaltează cu un gând rău – el ne observă expresia feţei şi toate mişcările trupului nostru şi, bazându-se pe acestea, el măsoară cât de bine a lovit săgeata inima noastră. Dacă vede că sufletul nostru e lovit, atunci el slobozeş-te mai multe săgeţi acolo, ca să-l ucidă. Dar dacă deduce după semnele exterioare că sufletul nu e rănit, el îşi schimbă atacul ş.a.m.d.
De aceea, atunci când eşti fericit trebuie să tăinuieşti aceasta înlăuntrul tău, aşa încât să nu descopere aceasta prin lipsa ta de grijă şi să te jefuiască de ea cu vreo ispită. La fel, când eşti trist să nu arăţi aceasta, ca nu cumva el să-ţi amplifice întristarea după ce află motivul întristării tale. Daca păstrezi o stare echilibrată atunci eşti fericit şi când eşti trist, diavolul nu ştie exact ce se întâmplă înăuntrul tău şi, astfel, nu ştie cum să te lupte.
Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Ieromonah Benedict Stancu
Jurnal Spiritual
