Arhim. Arsenie Papacioc – Epistole către monahia G., partea a V-a

0
48

Arhim. Arsenie Papacioc – Epistole către monahia G., partea a V-a

Soră G.,

Mântuind, mântuieşte-te înseamnă că toată lumea, nu numai monahii, ajute, dacă vor mântuire, pe alţii. Orice ai face, ce ţine de inima cinstită, şi aduce bucurie în tot felul aproapelui, fără alegere, este faptă mântuitoare pentru tine; că acela, folosindu-se şi ştiind că tu eşti mânat de imboldul creştin, se va gândi la răspunderea ce are şi el pentru mântuirea lui şi, în tot cazul, nu va răni pe Hristos cu necredinţa şi cu nepăsarea, la nivelul lui.

Se spune că la moarte ne va întreba: care sunt fiii tăi?

Adică, tot omul care s-a folosit de jertfa ta ce ai făcut pentru el, se numeşte fiul tău şi chiar cel care se aşteaptă la răzbunarea ta şi n-ai făcut-o se va numi fiul tău…

… Conştiinţa şi ştiinţa despre aproapele înseamnă să nu-l vorbeşti de râu în nici un chip. Mulţi care au avut multe slăbiciuni fireşti s-au mântuit că nu au vorbit de râu pe alţii, şi care meritau şi care nu meritau vorbiţi.

M-am bucurat să descopăr această cale şi am recomandat-o, cu toată convingerea şi râvna, în viaţă… Caută pe Hristos la vrăjmaşul tău.

– Ce să fac, părinte, să mă mântuiesc?, zice un ucenic, în Pateric. Ţine-ţi mintea despre aproapele şi te mântuieşti, fiule.

Nu i-a spus de nevoinţe cu mari înfrânări, ci numai despre aceasta, care înseamnă iubire. Dacă judeci, sau urăşti ţine de ucidere şi punctul de foc, şi centrul tuturor sfintelor virtuţi evanghelice este iubirea.

Nu este o lucrare fără jertfă să nu vorbeşti de rău, dar dacă există o conştiinţă, cât de cât, şi o instruire cinstită nu este greu să fii nevorbitor de rău şi neuneltitor, care înseamnă mult mai grav – uneltirea.

Ştiinţa despre aproapele înseamnă a nu avea ceva pe el şi nici să laşi să aibă ceva asupra ta. Adică, cât îţi stă în putinţă, că sunt inimi duşmănoase, sau pline de mândrie şi nu te lasă să te ocupi de ura din ei.

Rămâi ascultătoare şi iubitoare, pentru că mântuind, mântuieşte-te.

  1. 02. 1978, Ora 23

Scumpă soră G.,

Îndemn la bucurie şi continuă jertfire pentru Domnul tău.

Olăneşti, 10. 1978

Soră G.,

Cere mereu cu îngerul tău şi nu lăsa loc străinilor. Că inima ta, inima lui Hristos o va numi Biserica.

Bucegi, 10. 1979

Aici ninge de douăzeci şi patru de ore. E o mare plăcere şi frumuseţe. îmi este sufletul atât de înveselit şi atât de călător!

N-am avut răbdare să nu-ţi anunţ această privelişte mută, dar plină de mişcare, cu fulgişorii aceştia curaţi, care se întrec şi se amestecă atât de armonioşi, de iuţi, şi de îndesiţi, şi de odihnitori. Sunt enervant de tăcuţi şi, totuşi, atât de grăitori… Te repezi la ei şi roiesc peste tine şi nu-i simţi, dar într-o clipă eşti alb ca un veşmânt neted şi fără vreo cută sau cusătură.

Sunt biruitori fără nici un adversar. Se cern mereu, fără vreun semn de încetare. Totul e alb, alb, şi totul şi-a mărit volumul cu încă treizeci de centimetri.

Totul e frumos!… şi nu mă îndoiam că vor veni. Pentru mine au venit… Nu i-am chemat şi meritul lor, al fulgişorilor, e, deci, meii valoros…

Sfintele Sărbători să-ţi liniştească şi veselească sufletul. Noul An să-ţi aducă nădejdea şi bucuria împlinirii celor înalte şi nepreţuite, după care este însetată inima ta.

La mulţi ani!

12.1980

Epistole, Arhim. Arsenie Papacioc

Alte articole puteți găsi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here