Argila previne îmbătrânirea

0
202

ArgilaDespre Argila

Pe plan ştiinţific e împărtăşită ideea că evoluţia cosmică duce inexorabil la răcirea materiei şi, prin urmare, la întărirea acesteia.

Argila, graţie naturii sale coloidale unice similară cu cea a proteinei, este un puternic produs anti – îmbătrânire.

Chiar şi organismul omului este răcit şi călit lent. Un exemplu în acest sens poate fi dedus din observarea copilului şi bătrânului, două momente ale existenţei noastre, opuse şi polare. În copil sunt evidente şi palpabile două elemente: căldura şi moliciunea sau apa din corp. La vârstnici aceleaşi două elemente sunt destul de diferite, există mai puţină căldură şi rigiditate şi salinitate mai mare.

Întregul univers, şi argila împreună cu el, urmăreşte un proces continuu de răcire şi nu invers. Se poate accepta ideea că într-un organism de căldură, aşa cum a fost o dată pământul, de-a lungul etapelor ulterioare de răcire şi condensare s-au născut şi s-au diferenţiat diferitele regnuri ale naturii; odată cu ele şi diferite elemente: apa, rocile, argila. În lumina acestei viziuni înţelegem şi evoluţia;  trece de la o stare cu mai multă căldură la o stare cu mai puţină căldură; trece de la viaţă la moarte şi nu invers.

Pentru a reveni la argilă putem spune că, spre deosebire de multe alte minerale, aceasta se află într-o stare intermediară între lichid şi solid, iar datorită naturii sale coloidale şi elastice, ea prezintă o mare versatilitate în plan terapeutic şi cosmetic.

Argila, graţie naturii sale coloidale unice similară cu cea a proteinei, este un puternic produs anti – îmbătrânire, care încetineşte procesele normale de îmbătrânire ale corpului.

Argila, chiar dacă azi face parte din lumea mineralelor, nu a avut de fapt o origine minerală ci una vegetală.

În cremele tradiţionale de faţă pentru combaterea ridurilor, se foloseşte ca incredient activ colagenul, o proteină animală. Argila, deşi nu este o proteină, efectuează o acţiune similară. Cum poate o substanţă ca şi argila, să aibă roluri foarte diferite? Cum poate acţiona atât de eficient în diferite afecţiuni şi asupra petelor? Care este motivul?

Dacă se face o cercetare privind natura antroposofică asupra genezei acesteia, se descoperă că argila, chiar dacă azi face parte din lumea mineralelor, nu a avut de fapt o origine minerală ci una vegetală. Urmând firul nostru putem crede că argila conţine în ea toate acele forţe de natură cosmetică şi terapeutică prezente în întreaga lume a plantelor. Dacă vom investiga pentru a înţelege ce rol joacă pentru plante, animale, oameni şi planetă, vom descoperi că fără argilă regnurile naturale, omul şi planeta nu ar mai fi ceea ce sunt.

În natură, forţele argilei ţin împreună lumea mineralelor; acţiune cu caracter obligatoriu, reglează creşterea plantelor în spaţiu – acţiune structurantă; sunt o sursă importantă de minerale – acţiune hrănitoare; sunt un antidot împotriva otrăvurilor pentru animale şi om. Au o acţiune protectoare si încetinesc procesul de îmbătrânire al organismului uman. Au o acţiune anti-îmbătrânire; sunt o parte importantă a sistemului imunitar al pământului văzut ca un organism viu – acţiune preventivă.

Faimosul abate Kneipp repropune argila ca medicament revoluţionar.

În secolele IV şi V î.Hr. Hipocrate vindeca durerile cu diferite feluri cu argilă. Plinius cel Bătrân în secolul I d.Hr., în lucrarea sa Naturalis Historia şi Dioscoride, medic grec, în tratatul său Materia Medica, recomandau argila ca remediu cu multiple beneficii. În secolul II Galeno, şi mai târziu în secolul XI Avicenna, medic şi filozof, în al său Canon al medicinei, recunosc în argilă un potenţial remediu natural împotriva mai multor maladii.

În 1920, faimosul abate Kneipp repropune argila ca medicament revoluţionar, natural şi foarte puternic. El folosea următoarele cuvinte: „Argila vindecă inflamaţiile, absoarbe tot ce e bolnav şi putred, vindecă răni şi ulcere. Este un medicament excelent în tratarea durerilor de cap, de umăr, a inflamaţiilor şi a intoxicaţiilor, etc… “

În secolul XX profesorul Julius Strumpf, medic berlinez, a folosit-o pentru a vindeca mai multe maladii, printre care şi holera asiatică din 1903.

În timpul războiului din 1915-1918, în armata franceză se folosea argila pentru a preveni dizenteria.

Jean Valnet, savant al medicinei naturiste, folosea cuvinte generoase. Era convins de multiplele proprietăţi terapeutice ale argilei, declarând: „Argila stimulează organele ce nu sunt eficiente, mai mult cu prezenţa, decât cu masa. Aceasta acţionează asupra glandelor endocrine, reglementează, face o acţiune excitantă, sau moderatoare după caz. Este de asemenea un antiparazitar puternic, după cum se poate foarte uşor constata dintr-o examinare de scaun.”

Esenţa terapeutică şi importanţa pe care argila o are pentru om:

Cel care mai mult decât oricine altcineva a sesizat esenţa terapeutică şi importanţa pe care argila o are pentru om, pentru echilibrul natural şi pentru planetă a fost Rudolf Steiner: „O asemenea creştere excesivă a vegetalului în om trebuie să fie întotdeauna contracarată, tratând-o cu minerale provenite din formarea şisturilor, pentru că tot ce aparţine şisturilor reţine vegetalul în om, în condiţii normale, în aşa fel încât acesta normalizează în mod constant pe pământ existenţa vegetală. Aceasta se propagă proliferând în spaţiu, dacă nu au fost ţinute împreună, iradiaţii relative, minereuri rezultate în urma formării şisturilor.”

”Manualul argilei”, Giuseppe Ferraro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here