Aproapele este icoana lui Dumnezeu
Oare ce este omul fără de dragoste, afară decât o candelă stinsă? Și ce este oare lumea fără de dragoste decât vizuină de hoți?
Inima mea i-a iubit pe toți oamenii și le-a arătat tuturor mereu o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit și pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie.
De câte ori am plâns amar, că mulți nu se vor bucura de rodul patimii Fiului meu. Văzând pe cineva în nevoie l-am ajutat cu dragoste; de nu am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba și cu inima.
În zadar crezi că-l iubești pe Dumnezeu, dacă nu-l iubești pe aproapele tău.
Cum poți tu să-L iubești pe Acela pe care nu-l vezi, dacă tu îl urăști pe cel ce este înaintea ochilor tăi?
Dragostea ta trebuie să se întindă la toți. Atât bogatul cât și săracul, atât prietenul cât și dușmanul au întipărit în sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumusețea, bogățiile, puterea și hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deșarte și fără de nici un preț.
Chiar și fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac și calic. Dacă iubești pe cineva pentru talentele lui și nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă și adevărată.
Dacă iubești pe cineva pentru că se potrivește cu caracterul tău, atunci ești plin de iuire de sine și ești un om vicios. Dacă iubești pe cineva pentru că-ți este binefăcător, nici acum nu este dragoste curată.
Nu întemeia dragostea ta pe un lucru trecător.
Ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârșit și este nemuritoare.
Nu-i mare lucru să-l iubești pe aproapele când el înoată în belșug și fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubești și să-l ajuți pe om în mizerie, aceasta este dragoste mare în fața lui Dumnezeu. De-i compătimești pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinstește sufletele mai mult decât orice; te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ți poți face și ție și lor. Să te ții de această rânduială. Voi face altora ceea ce mie îmi place și nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place.
Nu te bucura de nenorocirea fratelui tău și să nu-ți pară bine de suferința lui, chiar de ți-ar fi cel mai mare dușman. Și pe dușmani trebuie să-i iubim ca pe frații noștri, de voim să împlinim porunca dragostei.
Creștinul nu are dușmani și el nu este dușmanul nimănui.
El ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Privește la sfinții care umblau goi și desculți și erau prigoniți și ei nu se supărau, ci se rugau pentru ca Dumnezeu să le dea răbdare și-i numeau pe dușmani frații lor.
Tu vrei ca altul să te ierte imediat, atunci când l-ai supărat, iar tu nu uiți niciodată cele ce ți-au făcut alții. Tu foarte ușor îi ierți toate prietenului tău care te supără, dar nu vrei nici să știi de iertare pentru dușmanul tău. Până când vei ține această măsură cu două fețe, nu vei avea o dragoste desăvârșită.
Poartă grijă mare de cei ce-ți sunt încredințați, pentru că de ei vei da mare socoteală înaintea lui Dumnezeu. Iubește-i cu dragoste sfântă, dacă nu vrei să fii ca un necredincios. Ce mare răsplată vei avea pentru dragostea ta. De vei spune la moartea ta ca și sfinții: Doamne oile pe care mi le-ai încredințat mie, ți le dau înapoi.
Deoarece acestea au fost și cuvintele Fiului meu. El, iubindu-i pe ai săi până la sfârșit, venind vremea plecării către Tatăl său ceresc a strigat: ”Pe care mi i-ai dat Mie, i-am pzit, și niciunul din ei n-a pierit, fără numai fiul pierzării” (Ioan, 17, 12).
Urmează-mă pe mine!
Sursa ”Maica Domnului Ocrotitoarea României” – ”Viața Maicii Domnului”
