Seara în care aplauzele au fost „Aeterna”… BABEL F.A.S.T.

0
84
Translate in

Aeterna teatruChemări la rampă și aplauze îndelungi pentru Aeterna – Teatru francez cu profunzime clară și simplitate sofisticată – Emoții autentice în fața miracolului nașterii vieții – Sentimente, trăiri și o legătură indestructibilă – Aplauze prelungi, aeterna laude

Deși au trecut două zile de la seara când a avut loc, nu pot să trec cu vederea un spectacol sensibil, magic, captivant. S-a aplaudat îndelung la Aeterna. Corneliu Jipa spune în revista „Foaier” că aplauzele au durat opt minute. Și cred că protagonistele, muzica, decorul, costumele, regia, dramaturgia și tot ce a făcut posibilă această reverie au meritat din abundență. A concepe o piesă numai din gesturi și dans, pe un fundal sonor format, alternativ, din muzică, flaut și o voce a respirației pământului și a mamei, este un examen care te încearcă substanțial în ochii publicului.

Nu întotdeauna poți transmite prin gesturi ceea ce ai în minte. Nu te poți încărca mereu de poezie, de metaforă grăitoare. Sunt piese cu un mesaj atât de criptat, că eu nu le văd rostul. Însă aici, în Aeterna, e vorba de profunzime simplă și de claritate sofisticată. E vorba de emoții antitetice, de un miracol pe care trebuie să-l fi trăit ca să îl înțelegi deplin sau, oricum, să ai o capacitate ieșită din comun de a-ți imagina. Miracolul de a da viață. Miracolul de a fi legată cu fire vizibile și invizibile de creația ta.

Aeterna Laude, Mesdames!

Mama și fiica, pe aceeași lungime de undă, sunt o forță, sunt puternice. Și împreună depășesc granițe, comunică și senzorial, telepatic, gestual. Se cunosc, se tolerează, se acceptă, se iubesc, au grijă una de alta. Cunoașterea le apropie și mai mult, tot ce li se dezvăluie în urma acestei reflexii a uneia în cealaltă le întărește sentimentul reciproc de afecțiune. Și chiar dacă, la un moment dat, ideile lor nu mai coincid, dacă se detașează una de cealaltă, dacă ambele persistă în dorințele și opiniile proprii, dacă drumurile lor au alei diferite, ele vor rămâne, etern, un întreg.

Minunate în dansul și interpretarea gestuală, reprezentantele Franței la Festivalul Artelor Spectacolului din Târgoviște, Babel F.A.S.T, Claire Heggen și Elsa Marquet Lienhart (care semnează și regia, și dramaturgia), de la Theatre du Mouvement, au scris cu litere nemuritoare cartea emoțiilor și a trăirilor care dau valoare experiențelor teatrale. Muzica a constituit, la rândul ei, un univers sonor concordant, existând un flaut pentru fiecare personaj feminin: piccolo pentru copil (reprezentat printr-o marionetă), flautul acordat în do pentru tânără și cel acordat în sol pentru femeia mai în vârstă.

Pentru astfel de spectacole se merge la teatru. Sentimente copleșitoare, care să se răspândească în interior și să dea căldură, caută toți iubitorii actului artistic. Merci, merci pour tout, vous avez ete magnifiques, cheres mesdames! Chapeau!

teatru

teatruCorneliu Jipa despre Aeterna

„Și-am început să visez cu ochii larg deschiși spre cele două actrițe care construiau lumea de la începuturi. Simplu, precis. Dar și poetic, metaforic. (…) Gesturile capătă semnificație numai când sunt duse până la capăt. Și asta se întâmplă. Sunetul flauturilor se adaugă fericit. Relația mamă-fiică-nepoată te duce cu gândul la continuitatea ancestrală, aeternă a omenirii.
Decorul mi-a sugerat o farfurie dintr-un restaurant cu cinci stele Michellin. De un bun gust desăvârșit. S-a aplaudat opt minute. Gestul acesta spune totul.” (Corneliu Jipa, actor, regizor, scriitor – „Foaie.R”, nr. 4)

Te invit să citești și „O poveste foarte simplă”.

Mihaela Mușetescu