Aparatul de sudură. Știați că…

0
281

sudura_atelier_productie_1După descoperirea arcului electric în 1800, de către Humphry Davy, dezvoltarea în sudura electrică a fost foarte lentă până când Auguste de Meritens a patentat o torță cu arc de carbon în anul 1881.

Deși este periculos sau mai prezintă probleme, aparatul de sudură este o invenție foarte populară, fiind una dintre singurele metode de a îmbina două bucăți de metal între ele. Sudura are nevoie de voltaje înalte (peste 80 de amperi) și poate avea nevoie și de peste 12.000 de amperi în punctul de sudură, scrie Agerpres.

În 1885, Nikolay Benardos și Stanislaw Olszewski au dezvoltat sudura cu arc de carbon, obținând brevetele în 1887, în care era descris un suport pentru electrod rudimentar. În 1888, a fost inventat electrodul din metal consumabil de către Nikolay Slavyanov. Mai târziu, în 1890, C.L. Coffin a obținut un brevet pentru metoda de sudură cu arc metalic care folosea un electrod metalic. Asemenea procesului de sudură cu arc metalic ecranat, procesul lui Coffin depozita metal topit de la electrod în sudura ce folosea drept umplutură.

În jurul anului 1900, A.P. Stohmenger și Oscar Kjellberg au realizat primii electrozi cu înveliș. Strohmenger a folosit argilă și var pentru a stabiliza arcul, iar Kjellberg a intordus electrodul în amestecuri de carbonați și silicați pentru a crea învelișul. În 1912, Strohmenger a introdus electrodul cu înveliș masiv, dar costurile de producție mari și metodele complexe de producție au împiedicat creșterea în popularitate a acestor electrozi. În anul 1927, dezvoltarea procesului de extrudare a redus costurile de învelire a electrozilor și au permis producătorilor să realizeze amestecuri mai complexe pentru învelișul electrozilor realizate pentru aplicații specifice. În anii ’50, producătorii au introdus pudra de fier în înveliș, oferind posibilitatea de a mări viteza de sudare.

Aparatul de sudură cu arc metalic ecranat constă dintr-o sursă de curent și un electrod, ținut într-un suport (o clemă) legat printr-un cablu la sursă și o clemă de împământare, asemenea, legată la sursă printr-un cablu.

În timp ce se aplică sudura, învelișul electrodului se dezintegrează, eliberând vapori care servesc drept gaz de ecranare și produce un strat de zgură, ambele protejând suprafața sudată de contaminarea atmosferică.

Ana Grama

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here