Nu te veseleşte beţia, ci rugăciunea duhovnicească!

anul nouDar, pornirea aceasta nu este atât de vrednică de osândă; însă întrecerile care au avut loc în ziua aceasta în crâşme, acestea mai cu seamă mă umplu de durere, pentru că sunt pline de multă desfrânare şi de multă necredinţă.

De necredinţă, pentru că cei care fac un lucru ca acesta ţin această zi, îşi ghicesc viitorul şi socotesc că dacă petrec şi se veselesc în această zi a lunii, atunci tot anul le va merge astfel; de desfrânare, pentru că de îndată ce s-a luminat de ziuă, femei şi bărbaţi încep să-şi umple cănile şi paharele cu vin şi să bea fără cumpătare. Aceste fapte sunt nevrednice de învăţătura noastră, fie de ajungeţi să le faceţi voi, fie de îngăduiţi să le facă alţii, slugi, prieteni sau vecini. N-ai auzit pe Pavel spunând: „Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani? Mă tem să nu mă fi ostenit în zadar la voi!”.

Este cea mai mare nesăbuinţă să te aştepţi ca tot anul să-ţi fie bun dacă petreci şi te veseleşti în ziua întâi a anului!

Dar judecata aceasta, de a încredinţa viaţa noastră soroacelor zilelor, şi nu strădaniei şi voinţei noastre, nu este numai un lucru necumpătat, ci şi o lucrare diavolească. Îţi va fi bun tot anul nu dacă te îmbeţi în ziua întâi a anului, ci dacă faci cele plăcute lui Dumnezeu şi în ziua întâi, şi în fiecare zi. O zi este bună sau rea nu datorită zilei; o zi nu se deosebeşte de alta, ci datorită râvnei sau trândăviei noastre. Dacă faci bine, ziua îţi este bună; dacă păcătuieşti, e rea şi plină de chin.

Dacă îţi rânduieşti viaţa în felul acesta, dacă eşti însufleţit de astfel de gânduri, îţi va fi bun tot anul, căci vei face în fiecare zi rugăciuni, milostenii. Dar dacă eşti cu nepăsare faţă de virtute şi încredinţezi voioşia sufletului tău începuturilor de lună şi numărului zilelor, vei fi lipsit de toate bunătăţile ce ţi se cuvin. Diavolul ştie aceasta şi, în strădania sa de a ne îndepărta de ostenelile cele pentru virtute şi de a stinge râvna sufletului nostru, ne-a învăţat să punem pe seama zilelor izbânda sau lipsa de izbândă a muncii noastre.

Trândăvia

În adevăr, omul care are convingerea că o zi este bună, iar alta rea, nu se va îndemna la muncă, la fapte bune în ziua cea rea, fiind încredinţat că tot ce lucrează e în zadar şi că, din pricina acelei zile, nu are niciun folos; dar nu se va apuca de treabă nici în ziua cea bună, ziua fiind bună, trândăvia nu-l păgubeşte cu nimic; şi astfel, şi dintr-o parte şi din cealaltă îşi va pierde mântuirea. Socotind dar că într-o zi munceşte fără de folos, iar în alta de prisos, va trăi în trândăvie şi în păcat. Ştiind dar aceasta, să fugim de uneltirile diavolului. Să scoatem din mintea noastră acest gând; să nu ţinem zilele, pe una s-o urâm, iar pe alta s-o iubim!

Diavolul cel viclean a urzit acestea nu numai ca să ne facă să trândăvim, dar ca să şi hulim faptele lui Dumnezeu.

Vrea să ne facă totodată şi necredincioşi, şi trândavi. Să fugim de această ispită diavolească; să fim încredinţaţi că nu-i decât un singur rău, păcatul, şi un singur bine, virtutea şi dorinţa de a plăcea în toate lui Dumnezeu.

 Nu te veseleşte beţia, ci rugăciunea duhovnicească! Nu vinul, ci cuvântul de învăţătură! Vinul aduce furtună, iar cuvântul, linişte; unul tulbură, altul alungă tulburarea; unul întunecă mintea, altul o luminează pe cea întunecată; unul aduce necazuri ce nu erau, altul le alungă pe cele ce sunt.

Nimic nu aduce atâta bucurie şi veselie precum cuvântul de învăţătură.

El ne îndeamnă să dispreţuim lucrurile acestei lumi, să dorim cele viitoare; să nu socotim având trăinicie nimic din cele omeneşti: nici bogăţia, nici puterea, nici onorurile, nici mulţimea slugilor. Dacă ştii să te orânduieşti astfel, nu te va muşca invidia; dacă vezi pe unul că se îmbogăţeşte, nu te va umili sărăcia ajungând sărac. În felul acesta, pururea poţi sărbători. Creştinul nu trebuie să sărbătorească anumite luni, nici începuturile de lună, nici duminicile… Se cuvine să-i fie o sărbătoare, cum i se potriveşte lui, toată viaţa.

– Dar ce sărbătoare i se potriveşte lui?

– Să luăm aminte la Pavel. El spune: Pentru aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului . De ai cugetul curat, totdeauna ai sărbătoare. Atunci te hrăneşti cu bune nădejdi şi te bucuri de aşteptarea bunătăţilor ce au să fie. Dimpotrivă, dacă n-ai cugetul curat, dacă eşti plin de păcate. De-ar fi sărbători şi praznice mii, nu vei fi întru nimic mai bun decât cei ce plâng. La ce-mi foloseşte sărbătoarea, când mă ştiu cu sufletul întunecat?

Dacă vrei dar să-ţi aducă rod întâia zi a anului, iată ce s-ar cuveni să faci:

Când vezi că s-a încheiat anul, mulţumeşte Domnului că te-a adus la acest sfârşit de an! Zdrobeşte-ţi inima, numără anii vieţii tale. Spune-ţi în sinea ta: „Zilele se duc şi trec, anii se adaugă, am străbătut o lungă cale a vieţii. Ce lucru bun am făcut? Nu voi pleca oare din viata aceasta gol şi pustiu de orice faptă bună? Judecata e la uşă! Viaţa mea se grăbeşte spre bătrâneţe”.

„Omilii la dreptul Lazăr”,  Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here