Anul Eminescu

0
25
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Anul Eminescu

         Astăzi, 15 ianuarie 2020, se împlinesc 170 de ani de la naşterea poetului, prozatorului, ziaristului, traducătorului, dramaturgului şi gânditorului Mihai Eminescu. Totul trece, observa filosoful Constantin Noica, dar depinde cum trece, cu o împlinire sau cu o neîmplinire. Pentru noi, românii, ultimele două secole au trecut cu împlinirea care poartă numele lui Mihai Eminescu. Nicolae Iorga a văzut în el „expresia integrală a sufletului românesc“, Petre Ţuţea l-a definit ca „sumă lirică de mari voievozi“, iar Constantin Noica îl socotea „omul deplin al culturii româneşti“, „conştiinţa noastră mai bună“.
WhatsApp Image 2020 01 14 at 17 33 39
WhatsApp Image 2020 01 14 at 17 33 39
Fără Eminescu, afirma Emil Cioran „neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit. Dacă nu l-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României“.
         Marii creatori ai secolului XX, între care-i amintim pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, au recunoscut în el piatra de temelie a culturii noastre moderne, centrul, nucleul, canonului românesc. Eminescu, spune Constantin Noica, a devenit o substanţă şi nimeni nu poate păşi pragul culturii româneşti, spre a se manifesta în creaţie, dacă nu s-a hrănit mai întâi cu Substanţa Eminescu.
         Rugat să vorbească o clipă despre Eminescu, Nichita Stănescu a tăcut câteva secunde şi apoi, cu o lacrimă în glas, a spus: „Toate clipele sunt de Eminescu“. Ne-am obişnuit să ne aducem aminte de el doar pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie, şi nici atunci aşa cum ar trebui, sau în anii rotunzi, cum este şi acesta. Dar cel mai bun mijloc de a-l cinsti pe Eminescu este a-i citi opera – poeziile, nuvelele, articolele din presa vremii, traducerile, însemnările filosofice.
         Eminescu, afirmă Amita Bhose, „nu a fost filosof şi a fost mai mult decât poet; el a fost un darshan (cel care vede), a fost un Kavi (poet înţelept) în sensul termenilor indieni“, inteligenţa lui extraordinară fiind deschisă, în mod natural, spre orizonturi inaccesibile intelectului obişnuit. Talentul, afirmă Schopenhauer,  este asemenea unui ţintaş care nimereşte o ţintă pe care ceilalţi n-o pot nimeri, în timp ce geniul nimereşte ţinte pe care ceilalţi nu le pot vedea. Prin Mihai Eminescu românii au demonstrat că pot fi şi geniali iar el, prin ţintele pe care le-a atins, a devenit, aşa cum afirmă Theodor Codreanu, „centrul iradiant al canonului literar şi cultural românesc“.
        Ape vor seca în albie, afirmă George Călinescu, „şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
       Am păşit, iată, dincolo de tumultul de fiecare zi, în Anul Eminescu. Haideţi să-l cinstim aşa cum se cuvine pe Mihai Eminescu, citindu-i opera; vom fi răsplătiţi regeşte şi vom avea, de multe ori, surpriza de a găsi în paginile scrise de el, răspunsuri la întrebările care ne frământă.

Dan Iacob, Bibiotecarul de serviciu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here