Modificările patologice ale apetitului

0
218
AnorexiaPentru majoritatea oamenilor, foamea este mecanismul ideal de reglare a apetitului, care, coordonat fiind de hipotalamus, acţionează ca un dispozitiv de menţinere a greutăţii corporale.

Centrii hipotalamici ai foamei şi saţietăţii, împreună cu alţi factori (colecistochinina, insulina, serotonina, dopamina, adrenalina), stabilesc necesarul de alimente pe care organismul sănătos trebuie să le consume în fiecare zi. De asemenea, s-a demonstrat că celulele adipoase secretă leptina, o proteină care scade foamea şi creşte consumul energetic. Nivelul sangvin al leptinei este direct proporţional cu masa de ţesut adipos, ajutând la menţinerea unei greutăţi corporale constante.

În ciuda imensei pierderi în greutate, pacienţii neagă senzaţiile de foame, slăbiciune şi oboseală.

Ei sunt adesea activi din punct de vedere fizic, iar exerciţiile cu caracter ritual sunt obişnuite. Există preocuparea pentru hrană şi deseori pot fi pregătite mese sofisticate pentru alţii.

Deşi pare pentru majoritatea omenirii o acţiune banală, mecanismul alimentaţiei se poate deregla în anumite condiţii, cu consecinţe grave asupra individului.

Anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă apare în general înainte sau imediat după pubertate, dar se poate manifesta şi mai târziu (în jurul vârstei de 25 de ani), mulţi pacienţi fiind supraponderali în copilărie.

Pacienţii sunt emaciaţi, indicele de masă corporală fiind mult scăzut faţă de valorile normale raportate la vârstă şi înălţime. Ţesutul adipos nu se mai observă, oasele proemină prin piele. Tegumentul poate fi uscat, cu cruste şi adesea galben din cauza carotenemiei (vizibilă mai ales în palme). Părul de pe corp adesea creşte, este de obicei fin şi mătăsos, dar pot apărea şi manifestări clare de hirsutism. Glandele parotide pot fi mărite, ca în cazul altor forme de înfometare, în ciuda imensei pierderi în greutate, pacienţii neagă senzaţiile de foame, slăbiciune şi oboseală. Ei sunt adesea activi din punct de vedere fizic, iar exerciţiile cu caracter ritual sunt obişnuite. Există preocuparea pentru hrană şi deseori pot fi pregătite mese sofisticate pentru alţii.

Dacă împrejurările îi forţează să mănânce mai mult decât de obicei, îşi provoacă vomă cât pot de repede. Constipaţia este frecventă. De asemenea, prezintă amenoree, scăderea apetitului sexual, intoleranţă la frig. în cazurile avansate, apar bradicardia, hipotermia şi hipotensiunea.

Edemul este cauzat probabil de incapacitatea lichidului extracelular de a se diminua proporţional cu masa corpului în timpul pierderii în greutate. Din cauza edemelor de la picioare şi glandelor parotide mărite, care conferă rotunjime feţei, starea reală de emaciere poate fi mascată când pacientul este îmbrăcat.

Criterii de diagnostic al anorexiei nervoase

Refuzul de a menţine greutatea corporală la nivelul sau peste greutatea minimă normală pentru vârstă şi înălţime (greutate corporală mai mică decât 85% din valorile normale sau eşecul obţinerii câştigului ponderal aşteptat în perioada de creştere, conducând la o greutate corporală mai mică decât 85% faţă de greutatea normală).

Frica excesivă faţă de creşterea în greutate sau de a deveni obez, chiar în condiţii de subponderabilitate.

Tulburări în modul în care este percepută greutatea corporală sau forma corporală personală, influenţa negativă a greutăţii corporale sau a formei corpului asupra autoevaluării, sau negarea severităţii greutăţii corporale actuale.

Bulimia nervoasă

Bulimia constă în ingestia episodică, compulsivă, de mari cantităţi de alimente. Pacientul este conştient că această foame este patologică, îi este teamă că nu se va putea opri în mod voluntar şi după alimentaţie prezintă o stare depresivă. Bulimicii au o teamă morbidă de obezitate, în timp ce creşterea temporară a poftei de mâncare poate apărea în multiple afecţiuni psihice, mulţi pacienţi au frecvent în antecedente anorexie nervoasă, acest fapt sugerând că este posibil ca bulimia să fie un răspuns diferit la aceiaşi factori care duc la anorexie nervoasă.

Episoadele de exacerbare a apetitului sunt urmate de vărsături provocate, cu sau fără ingestie ulterioară de laxative. Iniţial, vărsăturile sunt provocate mecanic prin iritarea faringelui sau prin ingestie de ipecă, dar apoi majoritatea pacienţilor învaţă să vomite reflex.

Apetitul crescut este prezent zilnic; într-un studiu, media săptămânală a episoadelor de bulimie a fost 12 (cu variaţii între 1 şi 46). Cantitatea de alimente ingerate poate fi impresionantă, ajungându-se la o valoare energetică totală de 200.000 kj (50.000 kcal). De obicei, se preferă alimente bogate în glucide, din această cauză cariile dentare fiind o entitate patologică frecvent întâlnită.

Cele mai frecvente modificări ale apetitului sunt anorexia nervoasă şi bulimia nervoasă. Acestea sunt tulburări apărute la femei tinere, anterior sănătoase. Acestea dezvoltă o teamă exagerată de îngrăşare, comportamentul alimentar al acestora modificându-se în consecinţă.

Semiologie

În general, bulimicul se ascunde de familie ca să mănânce, deseori fură, cel mai frecvent hrană. Printre cei afectaţi, rata de consum a alcoolului şi a drogurilor este crescută.

Automutilarea nu este neobişnuită şi poate fi o manifestare a tulburării obsesiv-compulsive.

Depresia tinde să fie mai serioasă decât cea asociată anorexiei nervoase, astfel că tendinţa la suicid este un risc cert. Se poate întâlni comportament isteric. Deşi mulţi pacienţi bulimici sunt slabi, nu se evidenţiază emaciere; în general, greutatea variază cu 15% faţă de limita medie. Frecvent, există fluctuaţii ciclice ale acesteia în sens pozitiv sau negativ. Unii pacienţi sunt uşor supraponderali.

Examenul obiectiv furnizează puţine informaţii utile. In cazurile în care scăderea în greutate este semnificativă, pot fi observate câteva din modificările care se întâlnesc în anorexia nervoasă.

Roxana Pioaru, Farmacist.ro/ Iunie 2006

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here