Andrei Ştefan Anghel, cercetător în biologie celulară la Harvard

0
656
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
andrei anghelRomânia are o mulţime de tineri remarcabili. Auzim însă prea puţine despre ei, iar pe mulţi nici nu îi cunoaştem. Este şi cazul lui Andrei Ştefan Anghel, absolvent de Harvard şi doctorand în genetică moleculară şi biologie celulară la The University of Chicago.

Andrei Anghel a aplicat la Harvard din dorinţa de “mai bine”, cum însuşi a mărturisit pentru Ziare.com. I-a plăcut biologia şi în liceu a realizat că are două opţiuni: medicina sau facultatea de biologie.

“Medicina aş fi putut să fac în România ok probabil, dar am vrut cercetare. Şi nu poate nimeni nega faptul că la o universitate de top din lume ai anumite oportunităţi de cercetare care în România lipsesc. M-am hotărât la SUA pentru că veniturile ‘de Romania’ ale părinţilor mei, mai mult decât decente după standarde locale, sunt considerate derizorii în SUA. Aşadar, că majoritatea studenţilor romani din SUA, m-am calificat pentru burse sociale. Am aplicat la 14 universităţi parcă, şi am intrat la vreo 9. Harvard a fost alegerea naturală, pentru că a fost gratis şi pentru că e Harvard. Dar oricare din cele 9 ar fi fost super”, punctează tânărul roman.

Andrei Anghel a făcut cercetare şi în cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii Bucureşti.

Se face cercetare la un nivel mai înalt în afară? “Se face mult mai multă în mod sigur. Dar ‘in afara’ este o categorie foarte mare. Se face cercetare şi în România, iar în afară unele laboratoare fac treaba mai bine altele nu. Desigur, eu m-am oritentat la Harvard şi la Chicago spre laboratoarele productive, că doar de-aia am plecat”, răspunde Andrei.

L-am întrebat şi cu ce probleme s-a confruntat în timp ce făcea cercetare în cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii Bucureşti.

“Cu de toate, şi bune şi rele! Universitatea Bucureşti are unele probleme care sunt cunoscute în sistemul universitar românesc. Dar când lucrăm acolo am lucrat direct cu o bună prietenă care era atunci studentă la masterat şi sub tutela unor profesori de calitate.

Sigur, nu erau toţi profesorii şi cercetătorii de calitate, dar m-am orientat şi eu puţin şi am făcut ceva treabă. Faptul că situaţia financiară mi-a permis să lucrez pe gratis m-a ajutat; cred că e foarte greu pentru un student să fie plătit acolo, că nu sunt fonduri alocate pentru aşa ceva. O altă problemă este că sunt foarte puţine proiecte diferite; un student nu prea poate să îşi aleagă subiectul pe care să lucreze. Pe când în cercetare pasiunea e esenţială, e greu să lucrezi pe ceva care nu te pasionează”, completează Andrei Anghel.

Romanii şi ştiinţa – se poartă şi la case mai mari

Acum câţiva ani, un studiu releva că 42% dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului.

“Hai să nu ne dramatizam atât de tare. Un sondaj YouGov în SUA a arătat că 45% din americani cred în fantome; 28% cred că au fost la un moment dat în prezenţa unor fantome. Deci se poartă şi la case mai mari. Asta nu înseamnă că lipsa de cunoştinţe ştiinţifice nu este o problemă, este. Însă problema mai mare cred că este alta, şi cifra pe care aţi citat-o dumneavoastră este un simptom al acestei probleme. România nu este încă o ţară sceptică, cum sunt unele ţări din vestul Europei.

În România, mulţi oameni se uită pe cer şi văd că soarele se mişcă.

Concluzia e evidentă: soarele se învârte în jurul pământului. Asta este ceea ce se poate numi o atitudine intuitivă. Şi e oarecum naturală în contextul românesc, unde o mare parte din ţară trăieşte în mediul rural şi cu o situaţie materială precară. Pe de o parte bunica mea nu are decât 4 clase, pe de altă parte unele universităţi din România sunt în topurile mondiale pentru cei mai mulţi absolvenţi. Educaţia e ieftină, şi astfel e de proastă calitate.

Dacă am putea schimba asta, România ar deveni încet-încet o ţară mai mult sceptică şi mai puţin intuitivă. Atunci ar scădea şi ponderea adulţilor care cred în astronomie ptolemeica, şi ponderea celor care cred în fantome şi că pământul are 10.000 de ani. În acelaşi timp, am avea şi votanţi mai bine educaţi şi cetăţeni mai greu de manipulat. Evident unele părţi din societatea românească nu apreciază astfel de scenarii”, subliniază tânărul roman.

Munca la Harvard

Până în 2010, a fost meditator privat în cadrul secţiei de consiliere de la Harvard. Aceasta slujbă nu are un echivalent românesc.

“Era o slujbă în care îi ajutăm pe colegii mei cu munca de la cursuri. Dacă iei note bune la unele cursuri poţi în anul următor să îi meditezi pe cei care iau cursul atunci. E o modalitate frumoasă de a câştiga nişte bani şi de a acumula experienţă în predare; asta dacă vrei să te îndrepţi spre o carieră academică”, explica Andrei Anghel.

În ceea ce priveşte bursa care i-a fost oferită de Harvard, aceasta nu era o bursă de cercetare, era o bursă socială, bazată pe veniturile familiei sale: “În momentul ăsta dacă un student este acceptat la Harvard (sau alte câteva instituţii din SUA) şi familia lui are un venit de sub $60,000/an nu trebuie să plătească nici taxa de şcolarizare, nici căminul şi nici cele 4 mese pe zi de la cantină. E o super afacere pentru romani!”.

“Am primit şi câteva burse de cercetare micuţe cât eram în facultate; era efectiv un mic salariu pentru munca pe care am depus-o în laborator. O bursă de cercetare reală am primit când mi-am început studiile la doctorat. The University of Chicago (şi toate celelalte universităţi unde am fost acceptat la programe de doctorat) mi-a oferit în jur de $30,000/an salariu ca să fac cercetare.

Unele universităţi îţi oferă şi burse suplimentare dacă chiar te vreau.

La Duke University mi s-a oferit încă $10,000/an şi la Yale vreo $3,500/an în plus faţă de salariul de bază, dar alegerea mea nu a stat în bani. Dacă vreau să câştig bani, o să mă orientez spre mediul privat (deocamdată nu vreau). Cu toate astea, pentru că în prezent chiriile sunt mici în Chicago, îmi permit să locuiesc cu prietena mea într-un apartament superb în centrul oraşului, printre hoteluri de lux şi pe malul raului. Un lucru e sigur, o duc mult mai bine decât mi-aş fi imaginat vreodată că o să o duc la 25 de ani”, continua tânărul.

Sistemul de învăţământ din ţara noastră, din perspectiva unui roman cu experienţa internaţională de studii

“Marile probleme se cunosc: unii dintre profesori nu sunt la curent cu materialul, câteodată activitatea de predare este sub-finantata (bănci deteriorate, holuri murdare etc – lucruri care nu dau naştere unei atmosfere propice pentru dialog intelectual). Însă principala problemă rămâne atitudinea scolastică, în care studentul memorează informaţii şi le narează apoi la examen (‘Scrieti tot ce ştiţi despre […]’).

Desigur, informaţia este necesară, dar cursurile ar trebui totuşi să încurajeze studentul să utilizeze informaţia, că altfel degeaba o ştie. Asta se întâmplă câteodată, dar foarte rar. În plus, în universitate în general este o atmosferă mult mai puţin colaborativa în România decât în SUA. Facultatea în SUA a fost pentru mine cea mai frumoasă experienţa de până acum. Atât la cursuri cât şi în afara lor se legau mereu discuţii intelectuale despre subiecte academice, şi mereu erai pus în poziţia de a îţi re-evalua propriile păreri. În România nu cred că se întâmplă asta foarte mult încă”, completează Andrei Anghel.

Un student străin în SUA

Tânărul ne-a vorbit şi despre cum a fost întâmpinat ca student străin peste Ocean. A întâmpinat dificultăţi pentru că e din România?

“Doamne fereşte nu. Niciodată, dar niciodată, nu s-a pus o astfel de problemă. Şi profesorii şi colegii mei erau foarte primitori. Mereu făceau tot posibilul să îmi explice anumite aspecte obscure ale traiului în SUA”, subliniază Andrei.

În ceea ce priveşte patriotismul, Andrei Anghel nu ştie dacă romanii-s patrioţi.

“Habar nu am, pentru că a) nu mă ocup cu sondaje şi b) nu ştiu ce e aia patriotism. Dacă prin ‘patriotism’ se înţelege ‘credinta că ţara ta e mai bună decât ţară vecina pentru că e a ta’, atunci fără supărare asta e un sentiment cam tembel. Sper din tot sufletul că nu sunt prea mulţi ‘patrioti’ de-ăştia printre noi.

Dacă prin patriotism înţelegi să ţii la oamenii între care te-ai născut şi ai crescut şi care te-au ajutat să faci ce-ai făcut, atunci sper că romanii sunt cel puţin la fel de patrioţi că oamenii din alte ţări. În orice caz, cred că asta e esenţialul: ‘tara’ e formată din oameni, şi să fii patriot ar trebui să însemne să îţi pese un pic de oamenii lângă care s-a întâmplat să te naşti (atenţie, asta nu înseamnă că oamenii ăia sunt mai breji că alţi oameni). Dacă începem cu insule de latinitate, frăţia cu codrul, popor crestin-ortdox şi alte de-astea, atunci ăla se cheamă naţionalism, nu patriotism”, atrage atenţia Andrei.

Sfaturi pentru tinerii care se gândesc să îşi continue studiile în străinătate

“În primul rând să se gândească bine. Nu merită să îţi iei lumea în cap decât dacă eşti dispus să munceşti pentru visurile tale. Şi în experienţa mea, în SUA se munceşte mai mult decât acasă. Pe bune. Am fost şi eu olimpic internaţional în liceu. Pot spune cu încredere elevilor romani: Nu mă interesează câte premii ai şi cât înveţi pe zi pentru olimpiade, dacă mergi la o universitate de top şi vrei să ai performante academice va trebui să munceşti mult mai mult.

Apoi, să înţeleagă că cel puţin la nivel de facultate admiterea e diferită faţă de ce au cunoscut ei în România. Există o aplicaţie care durează multe luni pentru a fi făcută competitiv (indiferent de câte premii are elevul); trebuie muncit foarte mult la eseurile respective şi pentru testele standardizate. Dacă e dispus să facă asta, tot ce trebuie să facă e să înceapă devreme; să creadă în el/ea şi să nu se sfiască să ceară ajutor. LSRS are programul de mentorat care ajută elevii să aplice la facultate (inclusiv master/doctorat) în străinătate.

Acolo mulţi voluntari (printre care şi eu) îşi dedică timpul pentru a ajuta pe gratis elevi romani să pună la punct o aplicaţie bună. Cred că dacă vrei să mergi afară la studii vei descoperi că cei mai mari ca tine sunt dispuşi să te ajute dacă eşti dispus să munceşti şi să spui ‘Multumesc'”, considera Andrei Anghel.

Planuri de viitor

În ceea ce priveşte planurile sale de viitor, pe 17 decembrie Andrei Anghel se va întoarce în ţară.

“Dacă vă referiţi pe termen mai lung, nu cred. În prezent România nu e locul optim pentru cercetare academică. Poate va fi în 20-30 de ani, deşi am mai zis că nu ştiu dacă asta ar trebui neapărat să fie o prioritate naţională. Dar în 20 de ani sper că voi fi şi eu om aşezat, cu o familie, copii şi un credit ipotecar supradimensionat. Nu prea merge să te muţi cu totul la acel stadiu decât dacă nu ai alte opţiuni. Măcar cu atât să mă aleg după ce m-am zbătut atât, cu luxul de a alege”, încheie Andrei Anghel.

În cadrul campaniei “Elite fără graniţe – Ei sunt România”, Ziare.com, în parteneriat cu Liga Studenţilor Romani din Străinătate, prezintă poveşti ale unor tineri romani excepţionali, care au studiat sau încă studiază în cadrul unora dintre cele mai prestigioase universităţi din lume şi care acum uimesc prin performante remarcabile în medicină, matematică, ştiinţe politice, economie, istorie, informatică sau biologie.

Sursa: ziare.com

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here