Îmi amintesc cu nostalgie de-a mea copilărie

0
812
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

copilărieCopilărie – perioada sinonimă cu puritatea sufletească, bucuria și inocența

Îmi amintesc cu nostalgie de-a mea copilărie

De multe ori cu nostalgie.
Retrăiesc a mea copilărie.
Amintiri frumoase din cufărul inimii şi sufletului scot la lumină.
Amintiri frumoase mă invită să mă întorc în timp, într-o lume divină…

Îmi amintesc cum în copilărie citeam fascinată basme, legende, poezii,
Cum mă jucam cu păpuși confecționate din basmalele înflorate ale bunicii,
Cum jucam șotron și săream coarda ca un ieduț, cât era ziua de mare,
Cum jocul, inocența, fantezia încălzeau totul în jur, ca un torid soare.

Îmi amintesc cu zâmbet în suflet cum mergeam ca și Creangă la scăldat
În râul căruia, cățelușa Molda, cățelușa lui Dragoș -Vodă – numele i-a dat.
Îmi amintesc cum bunicul mă urca pe căpița cu fân, în carul cu boi plăvani.
Îmi amintesc cu bucurie de cei mai frumoși și fără de griji-ani.

Îmi amintesc cum colindam prin păduri și poiene pictate cu superbe flori,
Cum culegeam bureți cărnoși cu pălăriile ascunse sub frunze moarte, moi.
Îmi amintesc cum căutam tufe bogate de fragi aromați si zemoase mure,
Cum sufletu-mi zbura ca o pasăre, spre zări albastre, îmbătat de fericire.

În vacanțe tot satul era o forfotă, era ca un roi de albinuțe hărnicuțe
Care zburau din floare în floare prin grădinile ce râdeau la soare.
Pe străzi, pe ulițe, pe câmpii și dealuri era plin de băieți și fetițe.
Și chicote de veselie răsunau, purtate de ecou până departe-tare.

Și ce simple, frumoase și nevinovate erau jocurile copilăriei noastre!

Ştiam atâtea nume de păsări, animale, flori, capitale, ţări şi oraşe!
Jucam cărţi, şah şi remi cu piese de joc confecţionate de noi cu multă migală.
Nu aveam nici telefoane, nici tablete, inventam jocuri distractive – AFARĂ.

Făceam balonaşe colorate din apă cu săpun sau şampon.
Înălţam la cer zmeie din hârtie colorată, pânză sau carton.
Ne căţăram ca nişte veveriţe zglobii prin tot felul de copaci.
Mergeam la colindat şi urat să primim un bănuţ, nuci şi colaci.

Vara ne făceam culcuş în căpiţe de fân înmiresmat,
Toamna ne acundeam în glugile de porumb desfăcat.
Iarna ne băteam şi ne mozoleam cu bulgări de zăpadă
Şi zburam pe săniuţe fermecate de dimineaţă până-n seară.

Şi eram fericiţi, prietenoşi, solidari unul cu altul la bine şi la greu.
Împărţeam fără zgârcenie orice jucărie, orice dulce, orice leu.
Bunicii erau şi ei fericiţi, cu mărgăritare de lacrimi în ochii sufleteşti.
Se molipseau de bucuria pură a nepoţilor din sat, dar şi de la oraş veniţi,
Ce abia au aşteptat să petreacă vacanţa într-un spaţiu mirific, plin de poveşti,
Într-un spaţiu al libertăţii, într-un spaţiu al simplităţii şi prieteniei frăţeşti.

Îmi amintesc cu nostalgie cum bunica ne copleşea cu iubirea şi grija ei.
Îmi amintesc şi acum aroma divină de cozonaci calzi şi de rumene plăcinte.
Îmi amintesc cu nostalgie cum ne învăţa să împletim fragezi colăcei.
Îmi amintesc cum eram desfătaţi la desert cu papanaşi ori cu dulci clătite.

Copilăria mea a fost sinonimă cu simplitatea.

Copilăria mea a fost sinonimă cu puritatea.
Copilăria mea a fost sinonimă cu sinceritatea.
Copilăria mea a fost sinonimă cu prietenia şi solidaritatea.

Aş vrea ca toţi copiii să cunoască şi să trăiască starea copilăriei pure!
Aş vrea ca modernismul – candoarea şi gingăşia, niciodată să nu mai fure!
Aş vrea ca socializarea copiilor să aibă loc: AFARĂ!
Aş vrea ca simplitatea să domnească peste toate-iară!

Cristina Toma