Hrana vie

0
257

alimentaţiaSe ştie că plantele asigură omului principala sursă de existenţă, fără de care viaţa lui şi a animalelor nu ar fi posibilă. În acelaşi timp, plantele constituie sursele primare de hrană pentru animale, care le transforma în lapte, ouă etc., folosite de asemenea în alimentaţia omului. Ierburile şi seminţele lor, pomii şi roadele lor sunt oferite cu generozitate omului, care trebuie să facă efortul de a le cunoaşte şi de a le folosi în hrana lui zilnică.

Alimentaţia mixtă, omnivoră care se bazează pe 3 mari grupe de substanţe chimice: zaharurile  proteinele şi grăsimile.

Carnea a fost introdusa în alimentaţia omului mult mai târziu decât vegetalele, nu atât din necesitate, cât mai mult ca o dorinţă de diversificare a nutriţiei. Aşa a apărut alimentaţia mixtă, omnivoră care se bazează pe 3 mari grupe de substanţe chimice: zaharurile (glucidele sau hidrocarbonatele), proteinele şi grăsimile. Acestora li se adaugă în cantităţi mult mai mici dar mai importante ca cele dintâi: enzimele, vitaminele şi microelementele.

Multa vreme proteinele au fost confundate cu carnea şi cu peştele. Astăzi, mulţi oameni cunosc alimentaţia de origine vegetală crude, cu un conţinut la fel de ridicat sau mai mare de proteine, cum sunt: algele, soia, lintea, fasolea, mazărea, nucile, arahidele etc. De asemenea, exista alge sălbatice sau de cultură cu un conţinut bogat în proteine, de până la 30% şi respectiv 70%.

Fructele, legumele şi seminţele conţin substanţe miraculoase. Pe lângă valoarea nutritivă ridicată, ele pot fi considerate şi factori terapeutici de primă importanţă. E suficient de amintit numeroasele afecţiuni care pot fi tratate cu plante sau cu produse obţinute din ele. Astfel, noi înşine am vindecat ulcere duodenale într-o singura lună, cu tratamente naturale, suc de varză albă sau de cartofi; colite cronice cu suc de morcovi; stări gripale cu ceaiuri de fenicul, coriandru, măghiran sau sovârf, foarte bogate în magneziu şi vitamine. O parte din această experienţă este cuprinsă aici.

Principiile bucătăriei fără foc.

Sperăm să-l convingem pe cititor că sănătatea vine din regimul alimentar, care trebuie să fie preponderent vegetal. Acest principiu trebuie asociat cu cel al bucătăriei fără foc. Experienţele personale, directe şi îndelungate (de peste 4 decenii) mi-au confirmat opiniile unor nutriţionişti, potrivit cărora tratarea termică a alimentelor (fiertul, prăjitul, coptul) reduce sau anihilează acţiunea favorabilă asupra organismului a numeroase substanţe active: enzime, vitamine, proteine existente în plante, în fructele şi seminţele lor. În acelaşi timp, prin fierbere, prăjire, coacere sunt îndepărtate şi aromele şi substanţele volatile care dau gust plăcut hranei noastre.

Odată asimilate principiile bucătăriei fără foc, trebuie să se acorde atenţie provenienţei fructelor, seminţelor. Se evita pe cât posibil cele chimizate şi, nu mai puţin, îndepărtării părţilor bolnave şi spălării lor cât mai bine. În felul acesta, calitatea fructelor, legumelor şi seminţelor, prospeţimea, combinarea lor adecvată în stare crudă, prepararea lor fără a fi supuse agentului termic devin cu adevărat posibile omului modern, care doreşte să trăiască fără boli şi fără medicamente.

Prin lucrarea de faţă, suntem profund interesaţi să oferim oamenilor un număr însemnat de reţete, în care „alimentele devin medicamente”, fără a diminua câtuşi de puţin plăcerea omului de a pregăti şi mânca preparate culinare variate, atrăgătoare şi gustoase.

Sos maioneză de post

Ingrediente: 6 linguri de cremogen (vezi reţeta 83), 1 pahar suc de tărâţă (vezi reţeta 165) sau suc de morcovi; 100 ml, ulei, 1 lingură suc de cătină, 1 legătură verdeţuri. 1/2 linguriţă pulbere de seminţe de gogoşari (vezi reţeta 84), 1/2 linguriţă de pulbere de alge; 1/2 linguriţă de plante aromatice şi condimentare, 1 lingură muştar.

Cremogenul se înmoaie cu sucul de tărâţă. Se adaugă muştarul, pulberile, sucul de cătină şi apoi uleiul, încet, ca la maioneza obişnuită. Deasupra se presară verdeţurile tăiate mărunt. Se foloseşte la diferite preparate de legume şi zarzavaturi crude.

Sos maioneză de post cu pastă de roşii

Se prepară întocmai ca la reţeta precedentă, cu aceleaşi ingrediente, numai că la urmă se adaugă în maioneză 3 linguri pastă de roşii crudă (vezi reţeta 75).

Sos maioneză de post cu pastă de cătină

Se prepară maioneza ca la reţeta 24, numai că la urmă se adaugă în sos 3 linguri pastă de căline.

Sos de muştar cu busuioc şi ceapă

Ingrediente: 2 linguri de muştar, 1 gălbenuş crud, 2 linguri frunze de busuioc verde, 1 lingură suc de cătină, 1/2 linguriţă miere, 1 ceapă mare, 200 ml ulei,1/2 linguriţă de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţă pulbere de alge.

Muştarul se amestecă bine cu gălbenuşul, mierea, sucul de cătină, uleiul puţin câte puţin (ca la maioneză). Se adaugă ceapa tăiată cât se poate de mărunt, sau dată pe răzătoare, iar deasupra, frunzele de busuioc tăiate fideluţă.

Supă-cremă de varză dulce, albă

Ingrediente: 1/2 varză, 4-5 roşii, 2-3 linguri de tărâţă, 2 ardei graşi roşii, 1 legătură de verdeţuri, 1 1/2 litri zer proaspăt, 4-5 linguri de ulei, 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1 linguriţă pulbere de seminţe de gogoşari (vezi reţeta 84).

Zerul se pune în castron, se  adaugă varza, roşiile, ardeii bine mărunţite la blender. Dupa care se mai  adaugă tărâţa, uleiul, pulberile şi deasupra verdeaţa tăiată mărunt.

Supă-cremă de dovlecei

Se prepară întocmai ca la reţeta precedentă, numai că varza se înlocuieşte cu dovlecei bine mărunţiţi la mixer sau daţi prin răzătoare.

Supă-cremă de mere cu ţelină

Ingrediente: 1 1/4 suc de coji de mere (vezi reţeta 235), 1/4 litru suc de ţelină (vezi reţeta 143), 4 mere, 1 ţelină mare, 3-4 linguri de tărâţă, 2 linguri de cremogen (vezi reţeta 83),1 linguriţă miere, 1 legătură busuioc, măghiran, mentă, ½ linguriţă pulbere aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţă pulbere de alge, 4-5 linguri de smântână.

Cele doua feluri de suc se pun în castron, se adaugă merele date prin răzătoare cu tot cu coajă, ţelina curăţată (coaja se pune la suc – vezi reţeta 234), se dă de asemenea pe răzătoare (sau ambele ingrediente se mărunţesc la mixer). Se mai adaugă tărâţa, cremogenul bine amestecat cu smântână, pulberile, mierea şi verdeţurile tăiate mărunt.

Supă-cremă de cartofi cu ţelină

Se prepară ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, numai că merele se înlocuiesc cu cartofi mărunţiţi cu tot cu coajă, după ce au fost spălaţi cu ajutorul unei periuţe.

Supă-cremă de praz cu suc de orz verde

Ingrediente: 1 1/4 litri tărâţă, 1/4 litri de orz verde (vezi reţeta 147), 450 g praz, 350 g roşii, 4-5 linguri ulei, 2 ardei graşi, 2-3 linguri tărâţă, 1 lingură verdeţuri, ½ linguriţă pulbere de plante aromatice şi condimentare, 1/2 linguriţă pulbere de alge.

Ambele sucuri se pun în castron. Se adaugă prazul, roşiile şi ardeii bine mărunţiţi, tărâţa, pulberile, uleiul, iar deasupra verdeţurile tăiate mărunt.

”Bucătăria fără foc – Hrana vie în 238 de reţete”, Elena Niţă Ibrian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here