Ajută-te singur: Testamentul lui Augustin Thierry

0
199

pluma-y-tinta-para-escribir

Pentru a păstra autenticitatea mesajului, a fost păstrat limbajul din perioada interbelică, atunci când cartea a fost tradusă și publicată la noi.

Cred că nu trebue să închidem acest capitol fără a consacra o scurtă însemnare unuia din muncitorii cei mai străluciţi şi mai conştiincioşi pe care Franţa i-a produs pe tărâmul istoriei: vreau să vorbesc de Augustin Thierry, la care se poate vedea desfăşurându-se în împletirea cea mai fericita, darurile cele mai rare şi mai înalte ale spiritului.

Era un mare artist, în cel mai bun înţeles al cuvântului şi cu atât mai mare, cu cât avea într-un înalt grad, talentul de a-şi ascunde arta. Elocvent și pitoresc, el dădea un trup scheletului istoric, și făcea să reînvie în fața noastră oamenii și întâplările timpurilor scurse de mult.

Poveştirile timpurilor merovingiene şi Istoria cuceririi Angliei de Normanzi, vor rămâne ca nişte monumente veșnice ale activităţii lui neobosite şi ale geniului său măreţ. Vieaţa lui este o lecţie nu numai pentru oamenii de litere, dar pentru toţi oamenii, -și încă, o lecţie mare, atingătoare şi elocventă.

Ea ne arată cum o inteligenţă frumoasă, cand e întărită de un scop nobil, poate să izbândească asupra relelor vieţii. Studiul istoriei fu marea lui pasiune, — răsplata lui cea mai de preţ.

Vieaţa lui întreagă se înfăţişează ca o pildă de perseverenţa, de sârguinţă, de cultivare proprie, de devotament neostenit pentru ştiinţă. În toiul lucrărilor sale, pierdu vederea, pe urmă şi sănătatea; dar nicicând nu pierdu dragostea pentru adevăr.

Chiar când ajunse la o stare atât de mare de slăbiciune, în cât era purtat de braţ, din cameră în cameră, ca un copil slab, curajul său neînfrânt nu-l părăsi; şi, deşi orb şi neputincios, el închise cariera lui literară, cu aceste nobile cuvinte: „Dacă, aşa precum îmi place a crede, interesul ştiinţei este socotit printre marile interese naţionale, eu am dat ţării mele, aceea ce dă soldatul mutilat pe câmpul de luptă.

Oricare ar fi destinul lucrărilor mele, această pildă, cred, nu va fi pierdută. Aş vrea ca ea să slujească întru combatarea acelui soi de lâncezeală morală care este boala generaţiei nouă,—să poată duce pe drumul drept al vieţii unele din acele suflete enervate care se plâng de lipsa de credinţă, care nu ştiu de ce să se apuce şi merg căutând peste tot locul, fără a găsi nicăiri, un lucru căruia să se devoteze şi să i se închine. Pentru ce să se zică, cu atâta amărăciune, că în această lume, aşa cum este ea alcătuită, nu se găseşte aer pentru toate piepturile şi îndeletnicire pentru toate inteligenţele?

Nu e cu putinţă, în această lume, un studiu serios şi liniştit? Nu găsim în ea un refugiu o nădejde, o carieră la îndemâna orişicui? Cu ea, treci zile rele fără să le simţi povara; fiecare-și făureşte propriul său destin, — întrebuinţând nobil vieaţa.

lata ce am făcut şi aş face din nou, dacă aş reîncepe drumul, — l-aş lua pe acelaş, care m-a adus aici. Orb şi suferind, fără nădejde şi fără răgaz, pot să dau această mărturisire, care din parte-mi, nu va putea fi bănuită: este în lume ceva care preţueşte mai mult decât toate îmbucurările materiale, mai mult decât averea, mai mult decât chiar sănătatea, — e devotamentul pentru ştiinţă!”

„Ajută-te singur!” (Self-Help) sau “Caracter, puritate și stăruință”, de Samuel Smiles. În românește de AL. LASCAROV-MOLDOVANU. Editura CUGETAREA, București. Ediția a- III-a