Ajunul Sfântului Andrei

0
214
Sfântul AndreiDespre Sfântul Andrei se spune că ar fi fost stăpânul fiarelor sălbatice ți în noaptea zilei de sărbătoare le dă voie a umbla pe la toate răspântiile și pe toate drumurile, cu soroc a mânca vitelor celor ce n-au păzit sărbătoarea.

Sfântul Andrei e sărbătoarea lupilor. În acea noapte ia lupoaica pui și fată în noaptea de Sf. Gheorghe.

Toate animalele vorbesc în noaptea de Sf. Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc animalele în noaptea de Sf. Andrei, aceia mor.

În seara de Sfântul Andrei copiii din flori se fac strigoi.

Strigoaicele încep a umbla de Sfântul Andrei și se risipesc la Sfântul Gheorghe, iar de atunci nu mai au putere, căci încep a crește florile, busuiocul, adică mana lui Dumnezeu.

În noaptea către Sf. Andrei ies strigoii. Strigoii sau strigoaicele sunt duhuri de bărbați sau de femei moarte, care în acestă noapte se întruchipează aievea în morminte. Tot strigoi se mai cheamă și unii bărbați sau femeii vii, care au coadă și care în această noapte își părăsesc culcușurile lor, fără ca să aibă vreo știință despre aceasta și umblă pe afară. Pentru a se apăra, se ascund coasele și limbile de meliță, se fac cruci cu usturoi pe la uși, ferestre, se întorc cu gura în jos toate vasele. Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să intre în casă, caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine și strigă la fereastră: ”Ai mâncat usturoi?” Dacă omul răspunde, îl muțește, iar dacă tace, se îndepărtează (Pamfile, 1997, p. 219-221).

Cică odată, într-o noapte spre Sfântul Andrei, au prins strigoii un om în câmp și l-au luat cu ei la un hotar ca să se bată. I-o dat în mâini o limbă de mielițoi și l-o-nvățat cum să zică când o da. Dar omul, în loc să zică cum l-o-nvățat ei, zicea: ”rănesc, ologesc, șchiopătez, chiorăsc”. Și pe care cum îl pălea, îl rănea, șchiopa, chiora. S-o bătut așa pân’ la cântatul cocoșilor, apoi o fugit strigoii și omul a venit acasă (Hașdeu, p. 250).

Obiceiuri

Bocetul Andreiului este un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creștine a apostolului Andrei peste Anul Nou dacic. Fetele, după confecționarea unei păpuși din cârpe, numite Andrei, substitut al anului vechi, și așezarea ei pe o laviță, o jeleau ca pe un mort (Ghinoiu, 1999, p.213).

Sfântul Andrei se ține de femei, strângându-se mai multe la un loc, și fac covașă, adică făină de păpușoi muiată cu apă caldă, apoi o fierb și mănâncă (Speranți, VII, f. 137). Fac un fel de azimă, pe care o coc în vatră, care are deasupra niște semne făcute cu lingura; dup ce s-a copt, o mănâncă cu toții din casă, întingând într-o strachină cu usturoi pisat, amestecat cu apă și sare, în care înting toți (Speranția, VII, f. 141).

Înspre Sfântul Andrei să nu mături casa, că-ți mănâncă lupii vitele (Gorovei, 1995, p. 127). Româncele ce voiesc ca vrăjitoarele și strigoaicele să nu le ieie mana de la vacile lor, încongiură în noaptea spre Sf. Andrei vacile, mai ales pe cele mulgătoare, cu mac, după cum merge soarele și încungiurându-le, presură sămânță de mac pe jos, împrejurul lor (Gorovei, 1995, p.248).

Apotropaic, se ung porțile, ușile și ferestrele cu usturoi; la vitele de parte bărbătească se lipește de cornul din dreapta o cruce de ceară (Pamfile, 1997, p. 224).

De Sfântul Andrei femeile fac câte două lumânări și colac și le duc la biserică.

O lumânare o ia înapoi și, cu ea aprinsă, în seara de Sf. Andrei, ocolește curtea și oborul vitelor spre a fi ferite de gadini (animale sălbatice) și boli. Cine nu face așa nu va scăpa cu vitele de a i le mânca lupii sau de a se îmbolnăvi (Speranția, I, f.285v).

Poporul crede că iarna va fi grea sau ușoară, după cum e vremea în această noapte (Speranția, IV, f. 24v). Dacă de Sf. Andrei luna va fi plină și cerul senin, iarna va fi moinoasă. Dacă luna va fi plină și cerul întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele (Pamfile, 1997, p.230).

”Calendarul poporului român”, Antoaneta Olteanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here