Ai mamă sfântă? Nu are asta nicio legătură cu tine!

0
109

mamaN-am să vorbesc în multe cuvinte, ca să nu obosesc pe ascultători cu mulţimea celor spuse, ci vreau să înfăţişez cu ajutorul a două măşti, a două personaje, minciuna teatrului acestei vieţi. Am vorbit de două măşti; pornind de la ele, v-am deschis drum şi v-am dat prilej de a înţelege! Prin zugrăvirea vieţii de aici, am adus mai multă limpezime minţii voastre, ca să vedeţi bine deosebirea dintre lucruri. Aşadar, două măşti: o mască fiind a bogatului, o alta a săracului. Lazăr purta masca săracului, iar bogatul, masca bogatului. Măşti erau cele ce se vedeau, nu ceea ce sunt cu adevărat. Au plecat amândoi dincolo: şi bogatul, şi săracul. L-au luat pe Lazăr îngerii. După câini, îngerii; după poarta bogatului, sânul lui Avraam; după foamete, belşug fără de sfârşit; după întristare, odihnă continuă. Pentru bogat, după bogăţie, sărăcie; după masa cea bogată, chin şi pedeapsă; după odihnă, dureri cu neputinţă de îndurat. Şi iată ce se întâmplă! Au plecat dincolo, s-a terminat spectacolul; au căzut măştile şi s-au arătat deci feţele. Au plecat amândoi dincolo. Şi vede bogatul, care se pârjolea, pe Lazăr în sânul lui Avraam, că e fericit, bucuros şi vesel. Şi zice bogatul: Părinte Avraame, trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba mea, că mă pârjolesc! Ce i-a răspuns Avraam? Fiule, ai luat cele bune ale tale, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum acesta se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s-a întărit, ca cei ce vor vrea să treacă de aici la voi să nu poată!

Luaţi aminte! Cuvintele acestea ale lui Avraam sunt de mult folos. Ne înfricoşează, dar ne curăţesc; ne ustură, dar ne îndreaptă. Luaţi aminte la cele ce spun! Fiind în chinuri bogatul, ridicându-şi ochii 1-a văzut pe Lazăr. A văzut lucruri noi. „Lazăr era la poarta ta în fiecare zi; ieşeai şi intrai de două-trei ori pe zi, şi nu-l vedeai! Dar când eşti în văpaie, îl vezi de departe? Când erai bogat, când puteai să-l vezi oricând voiai, nici nu te gândeai să-l vezi. Pentru ce îl vezi acum aşa de bine? Nu era la poarta ta? Cum de nu-l vedeai? Era aproape, şi nu-l vedeai, iar acum îl vezi de departe, deşi este atâta prăpastie?” Şi ce face bogatul? Îl numeşte pe Avraam tată. „Pentru ce-l numeşti tată, când n-ai fost următor al iubirii lui de străini?” El îl numeşte tată, Avraam îl numeşte fiu. Numele acestea sunt nume de rudenie, dar nu i-au fost de niciun ajutor. Îi slujesc spre a cunoaşte că pe lumea cealaltă înrudirea nu-i de niciun folos. Nobleţea unui om nu stă în strălucirea strămoşilor lui, ci în virtutea purtărilor lui. Nu-mi spune: „Tatăl meu e consul!” La ce-mi foloseşte? Nu despre aceasta vorbesc! Nu-mi spune dar: „Tatăl meu e consul!” Chiar de-ai avea tată pe Apostolul Pavel, chiar de-ai avea fraţi mucenici, nu îţi este de niciun folos înrudirea cu ei; dimpotrivă, te vatămă şi te osândeşte mai mult. „Mama mea, spune un altul, este milostivă!” Şi ce legătură are asta cu tine, care eşti un om fără inimă? Iubirea ei de oameni este un adaos de osândă purtării tale rele! Ce spune Ioan Botezătorul poporului iudeu? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă, şi nu începeţi a zice în voi înşivă: „Părinte avem pe Avraam”! Ai strămoş vrednic? Dacă te străduieşti să ajungi ca el, ai câştigat; dar dacă nu te străduieşti, vrednicul tău strămoş ajunge acuzatorul tău, că dintr-o rădăcină bună a ieşit un rod amar. Niciodată să nu fericeşti pe un om care are o rudă dreaptă, dacă nu-i urmează purtările! Ai mamă sfântă? Nu are asta nicio legătură cu tine! Ai mamă rea? Iarăşi, nicio legătură cu tine! După cum virtutea aceleia nu îţi este de niciun folos dacă nu te străduieşti să ajungi virtuos ca şi ea, tot aşa nici răutatea celeilalte nu te vatămă dacă scapi de răutate! Dar după cum în primul caz e mai mare osânda, pentru că ai avut în familie pildă de virtute şi n-ai urmat-o, tot astfel în al doilea caz lauda e mai mare, pentru că, deşi ai avut o mamă rea, n-ai imitat răutatea ei, ci dintr-o rădăcină amară a ieşit un fruct bun. Nu se caută strălucirea strămoşilor, ci se caută purtări virtuoase. Eu, când mă uit la purtările cuiva, îl numesc pe rob om nobil, iar pe stăpân, sclav înlănţuit. Pentru mine, chiar un om cu o înaltă dregătorie este lipsit de nobleţe dacă are rob sufletul. Căci cine este rob, dacă nu cel care face păcatul? Cealaltă robie se datorează împrejurărilor; robia asta, robia păcatului, vine de la voinţă, că la început de aici a venit robia în lume.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here