ADN-ul și secretele eredităţii

0
68

ADN-ul și secretele eredităţii

Friedrich Miescher descoperă, în 1869, o substanţă curioasă în compoziţia nucleului globulelor albe (al leucocitelor) şi o numeşte nucleină. Particularitatea sa majoră este faptul că aceasta conţine fosfor, ceea ce reprezintă o premieră în istoria biochimiei. O regăseşte în toate tipurile de celule, inclusiv în spermatozoizi, la numeroase specii. Trage concluzia că nucleina este implicată în ereditate. Or, nucleina nu este altceva decât ADN-ul, dar încă nu se ştie acest lucru.

Cromozomi de la culoare!

În 1879, pe când observă diviziunile celulare, Walther Flemming remarcă nişte mănunchiuri filamentoase repartizate de o parte şi de alta a celulei în diviziune. Aceste mănunchiuri uşor colorate au fost numite cromozomi, de la chromos, care în greacă înseamnă „culoare”.

46 de cromozomi

Numărul de cromozomi este specific unei specii: 46 la om sau la măslin, 78 la câine, 38 la pisică, 4 la ciuperca Penicillium şi 308 la dud!

ADN de la acid dezoxiribonucleic

Până la începutul secolului XX, studiul nucleinei contribuie la desăvârşirea cunoaşterii compuşilor săi. Este descoperită întâi prezenţa proteinelor şi a acidului numit atunci „nucleic”, apoi a celor patru baze azotate: adenina, timina, guanina şi citozina şi, în final, a dezoxiribozei. În 1935 se vorbeşte despre acid dezoxiribonucleic (ADN). Iar în 1944, echipa lui Oswald Aveiv face legătura dintre ADN şi transmiterea ereditară.

 

 

ADN-ul, o elice dublă?

La începutul anilor ’50, Rosalind Franklin studiază ADN-ul cu ajutorul razelor X.

Ea reuşeşte să obţină câteva imagini, printre care celebrul clişeu 51. Acesta evidenţiază structura ca o elice dublă a ADN-ului şi permite măsurarea distanţei dintre bazele azotate. lată de ce, în filmele poliţiste, când se fac analize genetice, putem vedea imaginea unei scări spiralate care se învârte pe ecran!

 


Structura ADN-ului.

Testul de paternitate

Nu tot ADN-ul (în jur de 2 m într-un nucleu) codifică proteine. Părţile inactive conţin secvenţe care se repetă de până la 50 de ori: microsateliţii. Acest număr de repetiţii este folosit pentru a compara indivizii în cadrul testelor ADN.

Extragerea ADN-ului la domiciliu

Este uşor de efectuat o extragere de ADN: este de ajuns să zdrobiţi un fruct cu puţin detergent de vase lichid (denaturarea proteinelor şi a membranelor) şi sare de bucătărie (preparare pentru precipitare), apoi treceţi mixtura printr-un filtru de cafea (înlăturarea resturilor), presaţi pentru a obţine sucul şi, la sfârşit, adăugaţi încet aceeaşi cantitate de alcool lichid de 90° (precipitare). Se formează la suprafaţă nişte bile albe: ADN-ul fructului! În laborator, extragerea pentru analiză este mai riguroasă, dar respectă aceiaşi paşi şi este urmată de purificare şi control.

Începuturile decodificării

Studiul ARN -ului, replicile unor fragmente de ADN care ies din nucleu pentru a favoriza sinteza proteinelor, permite, în 1961, stabilirea unei organizări în codoni: o secvenţă de trei nucleotide care antrenează în timp producerea unuia dintre cei douăzeci de aminoacizi necsari formării proteinelor.

Două spirale ale eredității


ADN -ul este format din două spirale, o succesiune de multe nucleotide. Acestea sunt legate între ele prin punţi între bazele azotate şi formează un fel de palindrom, astfel că mesajul genetic al codonilor este identic pe ambele spirale. Cele două spirale se răsucesc una în jurul celeilalte pentru a forma o elice dublă, care, în momentul diviziunii celulare, adoptă un aspect filamentos (cromatină) condensat, înlesnind distingerea cromozomilor.

 

Alte articole puteți găsi și aici.

 

Zapping prin științe, Ivan Kiriow și Léa Milsent

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here