Adevărata stăpânire de sine

Cinstindu-L pe Dumnezeu, reușim să ne stăpânim mânia și pofta

0
141

Sfântul AntonieCinstindu-L pe Dumnezeu, reușim să ne stăpânim mânia și pofta- Sfântul Antonie

Sfântul Antonie-”Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-și îndrepteze viața și obiceiurile după adevăr și cuviință. Căci împlinind ei acest lucru, cunosc ușor cele dumnezeiești. Cine cinstește pe Dumnezeu din toată inima și credința, pe acela și Dumnezeu îl ajută să-și stăpânească mânia și pofta. Căci pricina tuturor relelor este pofta și mânia.” (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 12.)

Sfântul Antonie a fost un părinte revoluționar

Într-o epocă în care se încearcă redefinirea și reinventarea atâtor valori și principii, apelul Sf. Antonie poate fi catalogat drept conservator și naturalist. Acum 1700 de ani însă, părintele era un revoluționar, un înnoitor, un deschizător de drumuri. El a căutat și a reușit, într-o lume majoritar păgână, să redefinească porunca de a-L iubi pe Hristos.

Soluția rămâne o trăire plenară, din toate puterile sufletești și trupești, a relației cu Dumnezeu. Regula de bază este ca omul să se definească și să crească, să evolueze după Adevăr și cuviință, adică după Domnul Hristos și poruncile Lui.

Adevărul trebuie trăit în iubire

Dumnezeu cere să fie iubit plenar deoarece și El se dăruiește astfel în Sf. Treime și în lume chiar, prin întruparea Fiului (Ioan 3: 16) și oferirea Sf. Duh tuturor credincioșilor (FA  2: 17). Această iubire se cere a rămâne întru adevăr și în practicarea adevărului, după cuviință (II Ioan 1: 1), iar adevărul trebuie trăit în iubire (Efeseni 4: 15). Așadar, iubirea are legile și legitățile ei, fără de care avem de-a face cu ”dragoste oarbă și amor ghebos”, după înțelepciunea populară.

Nu poate cineva de unul singur să scape de patimile sale

Aceasta deoarece pe lângă răul din sine, mai există și cel care le oferă mereu sprijin social pentru subzistență și creștere, oamenii la fel de pătimași. Doar Hristos poate ajuta din interior și dinăuntru în acest demers (Romani 7: 24-25), dacă omul iubește cu adevărul și cu fapta, aflând odihnă conștiinței, apoi întregii ființe (I Ioan 18-19). De fapt, conform Sf. Ioan Evanghelistul, iubirea, adevărul și fapta bună  fac să ne umplem de Hristos și de Duhul Sfânt, Duhul Adevărului (I Ioan 3: 24; 4: 12-13,16)și

devenim liberi (Ioan 8: 32,36).

Pofta și mânia conlucrează cu rațiunea

Pofta și mânia, într-adevăr, sunt exacerbări ale unor puteri naturale sufletești, cea apetitivă – dorința, apetitul dar și iuțimea, curajul, motivația. Dacă nu există adevărul, ele tind de cele mai multe ori să degenereze sub acțiunea stimulilor proprii, demonici, ajungându-se la pofte nestăvilite și porniri distrugătoare. Ele conlucrează cu rațiunea și împreună produc acte ale voinței, după spusele Sf Antonie.

Pentru ca să ajungem la acest ușor, firesc, natural, este nevoie așadar de adevăr, credință, iubire, trăite la un nivel cât mai intens. Nu se cere înțelepciune, doar adevăr, încredințare în mila și harul dumnezeiesc. Si multă iubire, o virtute numită de Sfinții Părinți generală și integratoare, una care rezolvă prin practicare și diverse chestiuni particulare.

In Biserica unde este harul divin, omul practică nevoința

În Biserică, în atmosfera de har a lăcașului de cult și al comunității credincioșilor, unde omul se implică hotărât și la intensitate maximă, fără nehotărâre, șovăială și abatere. Cuvântul nevoință  trimite limpede la efort, la forțarea limitelor proprii, exercițiu, premise pe care se arată eficientă lucrarea harului dumnezeiesc.

Pr. George Chirița

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here