”Aceasta vă poruncesc, să vă iubiţi unii pe alţii”

0
149
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Fii-om”Aceasta vă poruncesc, să vă iubiţi unii pe alţii.” (Ioan 15,17)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Cuvintele acestea sunt cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos adresate sfinţilor apostoli. „Aceasta vă poruncesc – deci vă poruncesc, nu vă îndemn, nu vă sfătuiesc, ci vă poruncesc -, să vă iubiţi unii pe alţii”. Cuvintele acestea pun în evidenţă porunca iubirii. Despre porunca iubirii va fi vorba acum.

În Sfânta Evanghelie găsim în mai multe locuri întrebarea adresată Domnului nostru Iisus Hristos: „Care este cea dintâi dintre porunci, care este cea mai mare poruncă?”. Aceasta, pentru că oamenii erau preocupaţi să împlinească poruncile, dar ar fi vrut să ştie, dintre toate poruncile câte sunt, care este cea mai mare. Ştim că pe Muntele Sinai, Dumnezeu i-a dat omului zece porunci, între care nu este şi porunca iubirii, „să ne iubim unii pe alţii”. Iar Domnul Hristos, întrebat fiind care este cea mai mare poruncă, a răspuns că cea mai mare este porunca iubirii. Anume, în Sfânta Evanghelie de la Marcu citim că un fariseu, mulţumit de Domnul nostru Iisus Hristos, de felul cum i-a dat răspuns unui saducheu, căci saducheii nu credeau în învierea morţilor, i-a pus şi el o întrebare Domnului Hristos. Şi anume, L-a întrebat pe Domnul Hristos care este cea dintâi poruncă, în înţelesul de porunca cea mai importantă, principală. Şi Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că Domnul Hristos a zis că cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul tău este singurul Domn; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”; şi, mai departe: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, din toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Marcu 12, 29-31). Şi fariseul a fost mulţumit şi de răspunsul acesta dat de Domnul Hristos. Şi spune mai departe Sfântul Evanghelist Marcu că a zis aşa: „Bine ai grăit, învăţătorule, că unul este Dumnezeu şi a-L iubi pe El mai presus de orice şi a-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mare decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele” (Marcu 12, 32-33).

Iubiţi credincioşi, nu ştiu dacă voi citiţi din Noul Testament… şi m-aş bucura să citiţi aceste cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos, păstrate numai în Sfânta Evanghelie de la Marcu. Sfânta Evanghelie de la Marcu este cea mai scurtă Evanghelie, are numai şaisprezece capitole. Bineînţeles că aceste capitole ar putea fi foarte lungi şi şaisprezece să fie cât treizeci din altă Evanghelie, dar este Evanghelia cea mai scurtă. Şi cu toate că este Evanghelia cea mai scurtă, în Evanghelia de la Marcu găsim cele mai multe amănunte, pe care nu le găsim în celelalte Evanghelii, în legătură cu cele istorisite în celelalte Evanghelii. Deci iată, în Sfânta Evanghelie de la Marcu găsim această istorisire, că Domnul Hristos a spus că cea dintâi poruncă este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, din toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Asta găsim şi în alte părţi, şi în alte Evanghelii: şi în cea de la Matei (22, 37-40), şi în cea de la Luca (Luca 10, 27); dar istorisirea aceasta, că fariseul s-a bucurat de răspunsul Domnului Iisus Hristos şi I-a dat dreptate şi a spus: „Bine ai grăit învăţătorule, aşa-i cum zici. Este drept că a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice şi a iubi pe aproapele ca pe tine însuţi e mai mult – fiţi atenţi! – decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”, această istorisire nu o găsim decât în Sfânta Evanghelie de la Marcu. Orice ar face omul, la măsura aceasta nu ajunge dacă nu îl iubeşte mai presus de toate pe Dumnezeu şi dacă nu iubeşte pe aproapele său. în Sfânta Evanghelie de la Matei, citim de asemenea că a fost întrebat Domnul Hristos care este cea mai mare poruncă. Şi Domnul Hristos a spus: „Cea mai mare poruncă este să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă”. Şi a adăugat: „A doua poruncă, asemenea acesteia – fiţi atenţi, deci este vorba de două porunci, dar de două porunci de aceeaşi mărime -, a doua poruncă, tot atât de importantă ca cea dintâi, este să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Şi a mai zis Domnul Hristos: „în aceste porunci atârnă toată Legea şi proorocii”. Şi în Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel a scris că „iubirea este împlinirea Legii” (Romani 13,10).

În Sfânta Evanghelie de la Luca citim, în capitolul al 10-lea, versetele 25-37, că un învăţător de Lege – deci un cunoscător de Lege, pentru că nu poţi învăţa dacă nu cunoşti – s-a dus la Domnul Hristos, dar nu cu gând curat, ci cu gând de ispitire, adică un fel de gând în genul: „Să vedem: ce zice învăţătorul la asta?!”. Bineînţeles că învăţătorul de Lege credea că Domnul Hristos era un învăţător ca şi el. Nu ştia că e învăţătorul cel de Sus şi că el, învăţătorul de Lege cel de jos, s-a dus la învăţătorul cel de Sus să-L întrebe cu gând de ispitire, cu gând de cercetare, nu cu gând de mântuire, cu gând de informare, ci mai mult cu gând de a vedea ce zice. Şi a zis: „învăţătorule, care e cea mai mare poruncă din Lege?”. Şi Domnul Hristos l-a pus pe el să spună care e cea mai mare poruncă din Lege şi a zis: „în Lege ce este scris? Cum citeşti?”. Ce ştii tu din Lege despre cea mai mare poruncă? Şi învăţătorul de Lege se vede că a fost un om bine informat, un om inteligent, un om deosebit între oamenii din vremea lui şi a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, din toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Şi Domnul Hristos a aprobat răspunsul acelui învăţător de Lege şi a zis: „Fă acestea şi vei fi viu!”.

Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here