Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim

0
292

Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:
Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor şi Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus eşti purtat de Heruvimi şi cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite şi cu stâlpări şi ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie şi cu pruncii Îţi cântăm: Binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Icosul 1:
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor au văzut, cu frică şi cu cutremur din înălţimile cereşti, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii şi cu pruncii evreilor au cântat: “Osana întru cei de Sus” şi au zis unele ca acestea:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, că ai cercetat şi ai săvârşit mântuirea poporului Tău.
Binecuvântat eşti, Stăpâne Hristoase că ai venit şi ai dăruit prin Cruce mântuire a fiilor Tăi.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să slobozeşti pe Eva din mâhnirea cea de demult.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai binevestit pace lui Israel şi mântuire neamurilor.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 2:
Văzându-Te Marta şi Maria pe Tine, Iisuse, că ai venit iarăşi în Betania cu şase zile înainte de Paşti, Ţi-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce şedeau la masă, Marta cu sârguinţă Iţi slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună şi-a ales, fiindu-Ţi recunoscătoare pentru învierea fratelui ei şi luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, Ţi-a uns preacuratele Tale picioare şi le-a şters cu părul capului ei şi cu iubire, din preaplinul inimii Ţi-a cântat: Aliluia.

Icosul 2:
Înţelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria Îţi unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari şi să fie daţi săracilor. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu însă Doamne, ştiind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptăţit această femeie, zicând: “Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunăvoie, Îţi cântăm aşa:
Binecuvântat eşti, Doamne, ca la cină ai fost gătit de Maria pentru îngropare.
Binecuvântat eşti, Iisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primeşti ungere cu mir de la Maria.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vesteşti lumii întregi iubirea.
Binecuvântat eşti, Cel ce pe Lazăr l-ai sculat din morţi, ca venirea Ta să fie cu putere.
Binecuvântat eşti, Cel ce Însuţi Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 3:
Având cu adevărat putere Dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, ai plecat din Betania apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi acolo veţi găsi un asin şi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi dezlegându-I să Mi-l aduceţi. Şi dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegaţi?, veţi zice că Domnului îi trebuieşte şi să cântaţi: Aliluia.

Icosul 3:
Plecând ucenicii au adus asinul şi mânzul şi şi-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi, te-ai aşezat pe mânzul asinei şi, ca un Împărat blând cu pace ai săvârşit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru aceasta şi noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat eşti, Cel ce împreună cu Tatăl, întru cele înalte şezi pe tron dar ai binevoit să stai şi pe mânzul asinei.
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri eşti închinat de Puterile Înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci.
Binecuvântat eşti, Cel ce împărăteşti cu tărie veacurile şi ai venit cu slavă în Ierusalim. Binecuvântat eşti, Cel ce priveşti la cei smeriţi şi cu blândeţe ai venit întru ale Tale.
Binecuvântat eşti, Cel ce şezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult.
Binecuvântat eşti, Cel ce întru cele de jos primind micşorarea, sus, în ceruri, ai şezut împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 4:
Furtună de gânduri îndoite îmi tulbură mintea cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai şezut pe mânzul asinei, ca să-l cauţi pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, proorocul, care zice: Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veseleşte-Te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul Tău vine la Tine drept biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim şi din adâncul sufletului Îţi cântăm: Aliluia.

Icosul 4:
Auzind mulţimile care au venit la prăznuire, că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună şi îşi aşterneau hainele lor pe cale, alţii tăiau ramuri de copaci şi mergând în urma Ta cântau: Osana, fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărăţia ce vine întru numele Domnului şi tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta şi noi în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morţii îţi cântăm:
Binecuvântat eşti, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauţi Împărăţie care nu este din lumea aceasta.
Binecuvântat eşti, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată.
Binecuvântat eşti, Păstorul cel Bun, care ai venit să cauţi oaia cea pierdută.
Binecuvântat eşti, Mielule fără răutate, care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine însuţi.
Binecuvântat eşti, Stăpâne al făpturii, care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta.
Binecuvântat eşti, împăratul Slavei, care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească şi proslăvit de prunci.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 5:
Fiind din veac îmbrăcat în frumuseţe şi tărie Dumnezeiască, Doamne ai venit cu slavă în Sion şi Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească proorocia, lui Naum: Iată, că pe munţi sunt picioarele celui ce binevesteşte, ale celui ce vesteşte pacea! Prăznuieşte Iuda sărbătorile Tale şi împlineşte făgăduinţele Tale! Şi să se împlinească iarăşi, altă proorocie a părintelui Tău David: Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinţi. Când însă Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulţimea ucenicilor a început să se bucure să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit pentru minunile ce le-a văzut la Tine zicând: Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace, pe pământ şi slavă întru cei de sus! Pentru aceasta şi noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne cântăm: Aliluia.

Icosul 5:
Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulţeşte foarte şi ucenicii Tăi strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ţi-au zis: învăţătorule, opreşte-i pe ucenicii Tăi. Tu, insă, Doamne, le-ai răspuns: dacă aceştia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi, aşa cum a proorocit profetul Avacum, zicând: Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din căpriorii casei îi răspunde. Pentru aceasta şi noi având sufletele şi inimile reci precum piatra, totuşi, după cuvântul Tău nu încetăm a Te lăuda aşa:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuieşti pe cei păcătoşi.
Binecuvântat eşti, Hristoase Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioşilor Tăi, că eşti aproape de noi.
Binecuvântat eşti, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cereşti cu cele pământeşti.
Binecuvântat eşti, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vesteşti lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc.
Binecuvântat eşti, Împărate al Celor ce împărăţesc, că împărăţia Ta este împărăţie veşnică.
Binecuvântat eşti, Stăpâne al Stăpânitorilor, că împărăţia Ta este în tot neamul.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 6:
Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeieşti, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta şi poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârşit această minune. Şi oamenii grăiau unul către altul: de ce aşteptăm şi nu ieşim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări şi cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: Mă voi urca în finic să rup ramurile lui, pentru că Acesta este finicul dreptăţii şi despre El a grăit David: Dreptul ca finicul va înflori. Şi aşa, cu ramuri în mâini Ţi-a cântat poporul: Osana, dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii şi cu ciomege au ieşit la Tine, ca la un tâlhar, că nu ştiau să cânte: Aliluia.

Icosul 6:
Strălucind în toată slava şi frumuseţea, când Te-ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălţimile Eleonului, toate clădirile templului şi alte zidiri ale cetăţii că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi şi cu lacrimi ai zis:Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Şi îndată ai mai zis că vor veni peste tine zile, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul cu fiii tăi, şi nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, Îţi cântăm:
Binecuvântat eşti, Păstorule cel Mare, care ai venit să cauţi oaia cea pierdută.
Binecuvântat eşti, Arhiereule al bunătăţilor ce vor să fie, care ai binevoit să pătimeşti pentru neputinţele noastre.
Binecuvântat eşti, Mijlocitorul Legământului celui nou, care ai dorit să mântuieşti din veşnica moarte pe oamenii cei căzuţi.
Binecuvântat eşti, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept eşti şi drepte sunt judecăţile Tale.
Binecuvântat eşti, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost şi cu mila Ta umpli tot pământul.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei de sus!

Condacul 7:
Vrând să izbăveşti neamul omenesc din robia vrăjmaşului, Iisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura care zice: S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion. Şi intrând acolo, s-a cutremurat tot oraşul, iar unii, ieşind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: Osana, Fiul lui David, alţii, mirându-se, s-au întrebat: Cine este acesta? O, nebunilor bătrâni şi falşilor învăţători! Toate casele cetăţii propovăduiesc minunile Tale. Toată Iudeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: Cine este acesta? Lazăr abia a înviat şi nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a ieşit din curtea lui Iair şi nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia şi nu vor să-Ţi cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 7:
Minunat Te-ai arătat, Iisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim şi îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat templu sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul prooroc Avacum: Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui; şi îndată ai izgonit pe cei ce vindeau şi cumpărau acolo, zicând: Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Ca să se împlinească o altă Scriptură: Râvna casei Tale m-a mâncat. Iar noi, înfricoşându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne , Te rugăm să locuieşti în casa Ta în toate zilele vieţii noastre, să privim frumuseţea Ta şi, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim aşa:
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri, nu locuieşti în biserici făcute de mâini omeneşti, dar în biserică pământească ai intrat cu slavă.
Binecuvântat eşti, Cel ce locaşul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în faţa grijilor lumeşti.
Binecuvântat eşti, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălaşul Tău, mai mult decât sălaşul păcătoşilor.
Binecuvântat eşti, Împăratul slavei că mai bună este o zi în locaşurile Tale, decât o mie în locaşurile păcătoşilor.
Binecuvântat eşti, Cel mare în Sion pentru că sfânt şi înfricoşător este numele Tău.
Binecuvântat eşti, Cel ce locuieşti în Ierusalim, că sfântă este biserica Ta şi minunat eşti întru dreptatea Ta.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei de sus!

Condacul 8:
Mare şi preaslăvită minune ai săvârşit Hristoase, când, pe neaşteptate ai intrat în biserica Ta şi acolo pe şchiopii şi orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină şi Doctor milostiv, că adevărul merge înaintea Ta, precum a grăit David şi astfel ai izvorât tuturor, în această mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină şi viaţă, cum a spus mai înainte proorocul Sofonie: Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău şi nu vei mai vedea nici o nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine şi te va înnoi, spune Domnul: şi voi mântui pe cel strâmtorat şi pe cel lepădat îl voi primi. Pentru aceasta şi noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, îţi cântăm: Aliluia.

Icosul 8:
Totul ai fost iubire, Preadulce Iisuse, pentru aceasta Îţi aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug şi a pruncilor fără răutate, în timp ce bătrânii şi învăţătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând cine este Acesta. Pruncii teologhisesc, cântându-Ţi: Osana Fiul lui David, şi cu stâlpări şi cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morţi. Învredniceşte-ne şi pe noi, cei stăpâniţi de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânşii să-Ţi aducem aceste laude:
Binecuvântat eşti, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate.
Binecuvântat eşti, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate eşti purtat ca un Dumnezeu pe pământ.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăşi să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre.
Binecuvântat eşti, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca pe noi, cei ce aveam sufletele peşteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăşi casă curată a Duhului Sfânt.
Binecuvântat eşti, Cel ce în ceruri eşti slujit de mii şi mii de îngeri şi mulţimile toate stau înaintea Ta.
Binecuvântat eşti, că mulţimile de copii Ţi-au cântat pe pământ şi popoarele Te-au întâmpinat.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei se sus!

Condacul 9:
Mulţimea toată de cărturari şi arhierei, văzând, Iisuse, minunile pe care le-ai săvârşit în templu şi pe copii cântând: Osana, Fiul lui David, s-au tulburat şi Ţi-au zis: Auzi ce spun aceştia? Tu, însă, le-ai zis: Au niciodată nu aţi auzit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit Lauda? Noi, însă, mirându-ne de împietrirea şi cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăţia inimii, cântarea îngerească: Aliluia.

Icosul 9:
Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ţi aducă mulţumire vrednică pentru micşorarea Ta cea negrăită, Hristoase căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor înţelepţi Dumnezeirea Ta şi ai descoperit-o pruncilor care cu inimă curată, au simţit mai mult decât părinţii lor, că Tu eşti cu adevărat Hristos. Învredniceşte-ne şi pe noi să mărturisim cu suflete curate şi buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta şi să-Ţi cântăm aşa:
Binecuvântat eşti, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat şi ai înţelepţit pe prunci, luminează şi înţelepţeşte gândurile şi inimile noastre.
Binecuvântat eşti, Cel ce prin minunile Tale ai mărturisit Dumnezeirea Ta, deschide şi ochii noştri să pricepem minunile din legea Ta.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstoreşte-ne şi pe noi întru blândeţea duhului la loc cu verdeaţă.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai păzit pe Iacob, sălăşluieşte-ne întru curăţia inimii la loc cu ape liniştite.
Binecuvântat eşti, Împăratul păcii, strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna.
Binecuvântat eşti, Soare al Dreptăţii, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei sus.

Condacul 10:
Vrând să mântuieşti neamurile Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la FiIip au grăit: Vrem să-L vedem pe Iisus. Acela împreună cu Andrei, Ţi-au Spus Ţie. Tu, însă le-ai răspuns că nu a venit incă ceasul, ca să se preaslăvească intru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale, ai venit şi ai Tăi nu Te-au primit şi la moarte Te-au osândit. Şi grăuntele de grâu nu aduce roadă, dacă nu moare sub brazdă; astfel şi Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia proorocul că Te-ai arătat celor ce nu Te caută. Pentru aceasta veniţi, neamuri, şi vedeţi astăzi pe Împăratul Cerului, Care şade pe tron înalt, Care a intrat în Ierusalim, stând pe mânzul asinei, ca toţi cu o singură gură şi o singură inimă să-I cântăm: Aliluia.

Icosul 10:
Tu eşti Împăratul Cel Veşnic, blând, drept, biruitor Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în această zi, şezând pe un blând mânz de asin, să potoleşti iuţimea cea de cal a pământenilor. Pentru aceasta blândeţea Ta să fie chibzuită povaţă pentru toţi oamenii şi să cunoască ei că Tu Te uiţi la cel blând, la cel tăcut şi la cel se teme de cuvintele Tale. Pentru asta vor preface săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia. Noi însă, fiind blânzi cu duhul şi smeriţi cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviinţă pe Stăpânul Cel Preablând, care a venit să frângă mândria celui viclean şi întru blândeţea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat eşti, Cel ce Te-ai urcat în Sion, ca să binevesteşti pace lui Israel.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului, ca să vesteşti mântuire neamurilor.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să binevesteşti celor sărmani anul plăcut Domnului şi să vindeci pe toţi cei zdrobiţi cu inima.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să vesteşti robilor dezrobirea şi să-i slobozeşti întru bucurie pe toţi cei apăsaţi.
Binecuvântat eşti, că ai adunat pe cei împovăraţi de păcate, precum cloşca puii sub aripi, ca să-i mântuieşti prin Cruce.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoieşti prin înviere pe cei căzuţi în adâncurile iadului.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei de sus!

Condacul 11:
Cântare de umilinţă Osana Îţi aducem cu pruncii cei nevinovaţi, Hristoase, şi cântându-Ţi: Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă, îţi gătim sfânta, curată şi duhovnicească prăznuire cu stâlpări şi ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre aşa cum ai făgăduit zicând: Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăşi voi veni la voi. Căci cine Mă iubeşte pe Mine şi Eu îl voi iubi pe el şi Mă voi arăta lui. Şi Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino şi Te aşează pe tronul minţii noastre, aşa cum ai stat pe mânzul asinei, şi împărăţeşte peste inimile noastre şi dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlpările pururea înflorite ale curăţiei, să-Ţi cântăm iarăşi: Aliluia.

Icosul 11:
Astăzi dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, şi l-ai curăţat de vânzătorii cei lumeşti, şi împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, aşa cum mai înainte a spus Isaia: din Sion va ieşi legea şi slava Domnului din Ierusalim, că ai venit spre patimă şi ai adus lumină şi bucurie şi iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: Încă puţin timp este lumina cu voi, mergeţi cât aveţi lumină, ca întunericuI să nu vă cuprindă. Credeţi în lumină ca să fiţi fiii luminii. Aceasta ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale lumina credinţei să nu se stingă în ucenicii Tăi şi să nu umbIe în întunericul necredinţei, neştiind pe unde merg, iar toţi cei ce cred în Tine să-Ţi cânte:
Binecuvântat eşti, Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel proslăvit şi pururea fericit de credincioşii Tăi.
Binecuvântat eşti, Lumină lină şi neînserată, că ai venit şi ai intrat în Ierusalim.
Binecuvântat eşti, Hristoase Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăşte.
Binecuvântat eşti, Cel ce locuieşti intru lumina cea neînserată, care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale.
Binecuvântat eşti, Lumina cea preadulce şi pururea vie ce Te-ai arătat în Sion, ca să luminezi întunericul sufletului meu.
Binecuvântat eşti, Sfeşnic prealuminos şi arzător, care iarăşi aprinzi sfesnic cel stins al meu.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei sus!

Condacul 12:
Harul Tău dă-ni-l nouă, Iisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreieşti care Ţi-au cântat “Osana” şi au cunoscut Dumnezeirea Ta. Şi acum în aceste preacinstite zile, fii iarăşi aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tău în duhul, blândeţii şi al păcii, al smereniei şi al iubirii: Învredniceşte-ne şi pe noi să simţim harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre şi astfel luminând sufletele noastre intru umilinţă şi cu veselie să-Ţi cântăm cântarea: Aliluia.

Icosul 12:
Cântând venirea de voie la IerusaIim, spre patimă şi coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale şi bucurându-ne cu pruncii evreieşti Te întâmpinăm cu stâlpări şi ramuri de copaci gătindu-Ţi prăznuire. Te proslăvim şi credem că Tu cu adevărat eşti Mesia, Hristos, Cel ce ai venit şi iarăşi vei veni să judeci vii şi morţii. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraţilor şi Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este “Cuvântul lui Dumnezeu” urmându-Ţi nu copiii, ci toată oastea cerească cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, şi puterea şi slava este a Domnului nostru, că a împărăţit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce aşteptăm această venire slăvită şi coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta către jertfă pentru toată lumea, cântându- Ţi aşa:
Binecuvântat eşti, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă şi acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini.
Binecuvântat eşti, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, şi prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuţi, mai albi decât zăpada.
Binecuvântat eşti, Mire al sufletelor şi al trupurilor noastre, cel ce ai ieşit din palatul Tău, pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta.
Binecuvântat eşti, Păstorul Cel Bun, care ai intrat acum în staulul oilor, pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale.
Binecuvântat eşti, Învăţătorul nostru Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe cruce ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cină cu cuvântul şi cu iubirea.
Binecuvântat eşti, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veşmânt roşu, ca pe noi să ne îmbraci în veşmântul mântuirii şi cu haina veseliei să ne împodobeşti.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana, întru cei de sus!

Condacul 13:
O, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primeşte această puţină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări şi ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare şi în liniştea şi blândeţea duhului, în umilinţă şi în curăţia inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământeşti. Învredniceşte-ne să ne împărtăşim, fără de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci şi să cântăm împreună cu toţi Sfinţii cântarea îngerească: Aliluia. (de trei ori).
Apoi se zice:

Icosul 1:
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor au văzut, cu frică şi cu cutremur din înălţimile cereşti, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii şi cu pruncii evreilor au cântat: “Osana întru cei de Sus” şi au zis unele ca acestea:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, că ai cercetat şi ai săvârşit mântuirea poporului Tău.
Binecuvântat eşti, Stăpâne Hristoase că ai venit şi ai dăruit prin Cruce mântuire a fiilor Tăi.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai venit să slobozeşti pe Eva din mâhnirea cea de demult.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai binevestit pace lui Israel şi mântuire neamurilor.
Binecuvântat eşti, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău.
Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 1:
Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor şi Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus eşti purtat de Heruvimi şi cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite şi cu stâlpări şi ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie şi cu pruncii Îţi cântăm: Binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!