Academicianul Alexandru Surdu, excelenţa gândirii

0
697
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
alexandru-surdu-1Alexandru Surdu s-a născut la 24 februarie 1938 (de Dragobete) în Braşov într-o familie  care avea un atelier de lemnărie.

În 1952, a devenit elev al liceului Andrei Şaguna, cel care în istoria sa a dat 49 de academicieni. Unul dintre ei avea să fie şi băiatul unui maistru de la Depourile CFR. A fost atras şi de limba germană, datorită unei cărţi care i-a marcat viaţa, dar şi a profesorului Aurel Mailat.

Academicianul Alexandru Surdu îşi aduce aminte cu drag şi de alt profesor care i-a fost aproape. „Alt profesor care s-a stins acuma din păcate, Dimitrie Cazacu, care stătea pe la vremea aceea pe la Satul Lung, eu stăteam pe la Temelia.

Era un trenuleţ care mergea din oraş şi a doua sau a treia staţie era Temelia şi Dimitrie Cazacu circula cu trenul acela, taică-miu şi tatăl unui bun prieten de-al meu erau CFR-işti şi ne cunoşteam.  Câteodată ne chema pe la el să vadă cum stăm cu limba rusă; a fost un om deosebit, cu mare căldură sufletească, un fel de profesor camarad. Dumnezeu să îl odihnească pentru că a fost un profesor iubit”, spune Alexandru Surdu.

A studiat manuscrisele lui Mihai Eminescu

Este atras de logică şi se hotărăşte să urmeze filozofia; el deşi fusese o perioadă student la  Institutul de constructii. La institutul de filozofie face traduceri din limba germană şi vine la Braşov să le arate profesorului Malait.

După terminarea facultăţii, devine cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române. Aici are şansa să-l întâlnească pe marele gânditor Constantin Noica. Lui Noica îi plăcea să discute cu tinerii intelectuali, iar Alexandru Surdu a fost unul dintre preferaţii lui. Pentru acesta,  a făcut un gest care l-a îndatorat pe Surdu pentru totdeauna. Constantin Noica a iniţiat  un seminar de limba greacă pe texte din Categoriile lui Aristotel, care se ţinea în grădina unei case unde locuia la gazdă Alexandru Surdu.

Noica a observat că tânărul filozof avea cunoştinţe precare de limbă greacă şi i-a plătit 20 de lecţii, pentru iniţierea sa în elină.

Tot datorită lui Noica, are şansa să studieze la Biblioteca Academiei manuscrisele lui Mihai Eminescu. În afară de cercetători, nimeni nu avea voie să atingă caietele lui Eminescu. Alexandru Surdu a făcut un gest pentru o elevă de la Şaguna care era în vizită. „Am făcut un lucru foarte periculos.

M-am dus am luat o cărticică am băgat-o în sân şi am venit pe hol şi i-am arătat-o, am desfăcut-o şi am dat câteva file, şi ea a întins mâna şi a mângâiat caietul lui Eminescu. Ceea ce m-a impresionat, a vrut să pună şi mâna pe el, dar atunci l-am închis l-am băgat în sân şi m-am dus şi l-am pus la loc.  După ani de zile, cred că după 20 de ani, am primit un telefon şi zice un glas de femeie, <<Ştiţi eu sunt eleva aceea căreia i-aţi arătat caietul de manuscris al lui Mihai Eminescu, mai ţineţi minte? Ştiţi eu am mângâiat caietul. Nu o să uit asta niciodată>> şi a închis telefonul că aş fi vrut să o mai întreb unele lucruri”, povesteşte Alexandru Surdu.

Membru titular al Academiei Române

Centrul de logică unde era cercetător a fost desfiinţat în urma revoluţiei culturale  din România comunistă. În ciuda protestelor şi memoriilor, Alexandru Surdu, care nu era membru de partid, a fost trimis de la munca de cercetare la cea de simplu bibliotecar, la Biblioteca Universitară.

Datorită intervenţiei lui Constantin Noica pe lângă Mihai Şora, care lucra pe atunci la Ministerul Învăţământului, Surdu obţine transferul la Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice. În 1982, acest Institut se desfiinţează, cu ocazia aşa-numitului „proces” al meditaţiei transcendentale. Alexandru Surdu ajunge din nou  bibliotecar, de data aceasta la Biblioteca Facultăţii de Medicină Veterinară, unde făcea şi munci fizice.

Un coleg care reuşise să fugă în occident a vorbit la Europa Liberă despre filozoful Alexandru Surdu care lucra la fermă. Din 1988, lucrează la revista de filozofie. După revolutie ajunge redactor-şef. I se recunoaşte vechimea în cercetare şi devine din ‘92 membru corespondent’ din ’93, devine membru  titular al Academiei Române. Lucrează la propriul sistem filozofic pe care şi-a propus să-l termine în următorii ani. O experienţă inedită a trăit-o în timpul vizitei la muntele Athos. A avut prilejul să întâlnească un sihastru, şi nu unul oarecare.

Distins cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler

După 1993, ajunge profesor de filozofie şi psihologie; publică numeroase cărţi şi studii. In 1996, a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru critică, istorie literară şi eseu „Octav Şuluţiu”. A fost distins cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de cavaler. La Braşov, are o activitate culturală bogată. Scrie despre trecutul  oraşului său natal şi vorbeşte cu patos   despre  ce au pătimit  românii de aici.

La împlinirea vârstei de 75 de ani, academicianul Alexandru Surdu i s-a dedicat o carte specială unde prietenii şi colaboratorii îi transmit toate cele bune.

„Academicianul Alexandru Surdu e una din cele mai mari personalităţi care le-a dat judeţul nostru. Este omul care cunoaşte cel mai bine istoria acestor meleaguri, fost şagunist şi acesta este un lucru care de asemenea ne leagă, dragostea pentru Liceul Andrei Şaguna, amândoi am absolvit acest liceu, bineînţeles la o diferenţă de ceva ani. De asemenea ne leagă dragostea pentru Braşov, pentru municipiul Braşov, pentru judeţul Braşov.

Sunt bucuros că îl cunosc, sunt bucuros că am o relaţie amicală cu această personalitate. Chiar regret că nu am reuşit în aceşti ani să colaborăm mai mult şi împreună să facem mai cunoscut municipiul Braşov şi mai ales Liceul Andrei Şaguna”. (Aristotel Căncescu –preşedintele CJ Braşov)

 „Născut la zi de Dragobete, zi la care românii lui celebrează dragostea şi perpetua reîntoarcere a primăverii, Alexandru Surdu este, el însuşi, dragoste şi renaştere!”

“I-au fost icoane de suflet şi de viaţă mari români: Constantin Noica, mitropolitul Andrei Şaguna, George Bariţiu, Lucian Blaga. El însuşi astăzi român mare, e tulburător să-l asculţi vorbind pe Surdu de mari oameni şi mari istorii. Cu alura lui imperială, uşor ceremonioasă, de vechi cărturar ardelean, cu ceasul de buzunar atârnat de vestă în lanţul auriu, cu vorba măiastră, care ştie şi să înflăcăreze a mândrie şi să încălzească suflet îngheţat şi să ardă asemeni fierului înroşit, Alexandru Surdu e, pentru orice român, materializarea lumească a bătrânei urări latineşti: Vivat Academia!!!” (Onelia Pescaru)

Sursa: brasovultau.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here